Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm celor ce ne greșesc!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 și iartă-ne greșelile așa cum îi iertăm și noi pe cei care ne greșesc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri

Onani mutuwo Koperani




Matei 6:12
25 Mawu Ofanana  

Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta, Venind aici, în fața Ta!


Tu să-l asculți, din cerul Tău Și iartă-i tot ce-a făcut rău. În țara lui cea minunată Cari pentru-ai săi părinți e dată, Tu Doamne-ndură-Te apoi, Și adă-l liber, înapoi!


Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată, Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.


Îl iartă, pe al Tău popor, Iartă păcatele celor Care, în contră-Ți, au greșit. Nu-i pedepsi la nesfârșit Ci, în cel care îi robește, Tu Doamne, mila o trezește, Ca astfel, pentru fiecare, El să arate îndurare,


Însă la Tine e iertare, Ca să se teamă fiecare.


Ferice e de-acela care, Pentru fărădelegea-i mare, Iertare-n urmă-a dobândit Și-al său păcat e-acoperit!


Dragostea Lui cuprinde neamuri De oameni, pân’ la mii de ramuri. Fărădelegea e iertată, De către El. Este uitată Și răzvrătire și păcat, Însă, pe cel ce-i vinovat, Nu îl socoate fără vină Și-apoi nevinovat să-l țină. Fărădelegea săvârșită, De-naintași, e pedepsită În linia urmașilor Pân’ la al treilea neam al lor – Ba chiar pân’ la al patrulea, Pedeapsa Lui poate ținea!”


„Totuși, veniți să căutăm Acuma, să ne judecăm” – Zis-a cuvântul Domnului, Către întreg poporul Lui. „Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Precum cârmâzul, negreșit Cu toate se vor fi albit, Astfel încât albeața lor Va fi ca a zăpezilor. Dacă păcatele pe care Le-ați făptuit sunt – la culoare – Roșii ca purpura, doresc – Asemeni lânii – să le-albesc.


Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Nu zăbovi! Lucrează bine, Din dragoste doar, pentru Tine! Căci al Tău Nume e chemat Peste cetate, ne-ncetat, Și peste-al Tău popor, mereu!”


„E al Meu sânge. El e pus, Să întărească, pe pământ, Acuma, noul legământ. Se varsă, pentru mulți, spre-a lor Iertare, a păcatelor.


Grabnic, aici, I-a fost adus Un slăbănog, și-n față-I pus. Iisus, văzând credința lui, Îi spuse, slăbănogului: „Hai! Îndrăznește fiule! Iertate-ți sunt păcatele!”


Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc.


De noi făcute, Te rugăm, Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți. Nu ne lăsa, ca ispitiți, Să fim; ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește.”


Cei optsprezece inși apoi, Peste cari, turnul a căzut, Din Siloam – cum ați văzut – Încât, cu toții au pierit, Mai mult oare-au păcătuit, Decât acei, pe care-i știm, Că-s astăzi, în Ierusalim?


„Nu judecați, pe nimeni, voi, Să nu fiți judecați apoi! Pe nimeni, să nu osândiți, Osândă, ca să nu primiți! Iertând pe cei ce v-au greșit, Și voi iertare-ați dobândit!


Să știți că-n El doar, fraților, Iertare a păcatelor, Vi se vestește. Deci, oricine


Răscumpărare-avem, în El, Prin al Său sânge, și iertate Sunt, ale noastre, mari păcate, Prin bogățiile pe care, Harul cel minunat le are,


Voi – dimpotrivă – vreau să fiți Buni, între voi; să vă iubiți Și milă să vă arătați. Unul pe altul, vă iertați, Așa cum, prin Hristos, mereu, Ați fost iertați, de Dumnezeu.”


Îngăduiți-vă – zic eu – Unii pe alții, tot mereu, Iar dacă este vreo pricină, Din care, unul o să vină Și, despre altul, dintre frați, O să se plângă, să-nvățați Ca – unii, altora – să știți, Iertare, să vă dăruiți. Iertați-vă cu toți apoi, Cum v-a iertat Hristos, pe voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa