Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 Ferice fi-va de acei, Ce-s împăciuitori, căci ei, Ai Domnului fii, sunt chemați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Fericiți sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Cei care promovează pacea sunt, la rândul lor, niște oameni fericiți. Dumnezeu îi va numi copii ai Săi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Fericiţi aducătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani




Matei 5:9
31 Mawu Ofanana  

David, în față, le-a ieșit Și-n felu-acesta le-a vorbit: „Dacă spre mine vă-ndreptați, Gândind ca să mă ajutați, Inima mea este cu voi. Dar dacă veți voi apoi, Pe mine, să mă înșelați – Ca pe vrăjmași să-i ajutați – Atâta pot să vă spun eu: Vă judece doar Dumnezeu!”


Destul cred că am locuit, Lângă cei care s-au vădit Că au urât pacea, mereu.


Cine e cel care-și dorește O viață bună și tânjește Să aibă zile fericite Și-n bucurie doar trăite?


Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.


Voi fiți însă precum e El, Al vostru Tată. Deci să fiți Asemeni Lui: neprihăniți!”


Pentru că ei n-au să mai moară. Ei precum îngeri-au să fie. Ai Domnului fii, pe vecie, Sunt ei, căci toți acești copii, Vor fi ai învierii fii.


Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.


A doua zi, când se aflau Ei, între ei, și se băteau, Moise-a venit și i-a-ndemnat, La pace. El a cuvântat: „Măi oameni, dar voi, frați, sunteți! Atunci, cum oare, de puteți, Unul cu altul, răi, să fiți, Încât să vă nedreptățiți?!”


Dacă e cu putință-apoi – În cât va atârna de voi – Mereu, cu oamenii, să știți, În pace, ca să viețuiți.


Cei ce-s călăuziți mereu, De Duhul de la Dumnezeu, Copii ai Săi sunt, negreșit.


Aflați că Duhu-adeverește – Când, cu al vostru, se unește – Că noi suntem copiii Lui, Suntem copiii Domnului.


De-asemeni, toată firea, iată, Cu o dorință înfocată, Așteaptă-a fi descoperiți Fiii lui Dumnezeu, iubiți.


Când e o pricină-ntre frați, Voi, însă, grabnic, alergați La cei necredincioși apoi, Ca ei să judece-ntre voi.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


„De-aceea, azi, vă îndemn eu – Cari, pentru Domnul, sunt, mereu, Întemnițat – să încercați, În vrednic chip, să vă purtați De-acum, pentru acea chemare, Ce ați primit-o fiecare.


Astfel dar, lui Evodia – Precum și lui Sintichia – Îndemn le dau, ca orișicând, Să fie-n Domnul, doar un gând.


Îngăduiți-vă – zic eu – Unii pe alții, tot mereu, Iar dacă este vreo pricină, Din care, unul o să vină Și, despre altul, dintre frați, O să se plângă, să-nvățați Ca – unii, altora – să știți, Iertare, să vă dăruiți. Iertați-vă cu toți apoi, Cum v-a iertat Hristos, pe voi.


Pacea, mereu, s-o urmăriți – Și-apoi, sfințirea – căci, să știți, Că în alt fel, nu veți putea, Pe Domnul, de a Îl vedea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa