Matei 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Ce-s milostivi, de-asemenea, Parte de milă vor avea

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Fericiți sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Alți oameni fericiți sunt cei care manifestă milă față de semenii lor; pentru că Dumnezeu le va acorda milă și lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor [afla] milostivire!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de milă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Matei 5:7 Mawu Ofanana

2 Samuel 17:28

Ei, multe lucruri, au adus Și-n față la-mpărat, le-au pus. Paturi, lighene au fost date Și vase din pământ lucrate. Grâu, orz, făină, grâu prăjit, Linte și bob au dăruit Atuncea, pentru împărat. Și multe uscături au dat.

2 Samuel 22:26

Tu Doamne ești Acela care, Pentru cel bun, ai îndurare. Cu omul drept, necontenit, De-asemeni, drept Te-ai dovedit.

Psalmi 112:4

Pe a lui cale strălucește, Mereu, lumina – bunăoară – Când negura îl înconjoară. El este drept și-ndurător, E milostiv și iertător.

Psalmi 112:9

El este darnic cu cel care Aflat este în lipsă mare, Iar mila lui are să ție, De-acum și până-n veșnicie. Al său cap este înălțat, Fiind cu slavă-ncununat.

Psalmi 18:25

Cu omul bun, bun Te-ai vădit; Apoi cu cel neprihănit, Neprihănit Te-ai arătat.

Psalmi 37:26

Căci cel neprihănit a dat – Milos fiind – iar Dumnezeu, Pe toți cei care i-au urmat, I-a binecuvântat mereu.

Proverbe 11:17

Cel milostiv și iertător Își face sufletului său Mult bine; însă omul rău – Lipsit de milă, ne-ndurat – Chiar carnea sa și-a tulburat.

Proverbe 11:25

Cel binefăcător să știe Că săturat are să fie; Cel cari pe alții i-a udat, Să se usuce nu-i lăsat.

Proverbe 14:21

Cel care își disprețuiește Aproapele, păcătuiește; Dar cei miloși sunt fericiți Căci milă-au de nenorociți.

Proverbe 19:17

Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Daniel 4:27

De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”

Osea 1:6

Ea zămisli încă o dată, Și astfel dobândi o fată. Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Osea și i-a poruncit: „Fetei, un nume îi vei pune Și, „Lo-Ruhama”, îi vei spune. (Pentru că numele ce-l are Înseamnă „Cea fără-ndurare”.) Nu voi avea milă, defel, De casele lui Israel. N-am să le dau, iertarea Mea!

Osea 2:1

„Fraților voști’, să le vorbiți Și „Ami”, voi să îi numiți „Ruhama”, le veți spune voi Surorilor voastre apoi.” (Cuvântul „Ami”, altfel spus, „Poporul meu”, este tradus; Iar prin „Ruhama”, totodată, Se tălmăcește „Cea-ndurată”.)

Osea 2:23

Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”

Miheia 6:8

„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”

Marcu 11:25

Când în picioare vă rugați, Întotdeauna să iertați Pe cei ce v-au greșit. Astfel, Cu voi, va proceda la fel, Și Tatăl vostru Cel Ceresc, Iertând pe cei care-I greșesc.

Luca 6:35

Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.

Romani 11:30

După cum nici voi, bunăoară, N-ați ascultat, odinioară, De Dumnezeu, și după cum, Prin ne-ascultarea lor – acum – Voi, îndurare-ați căpătat,

1 Corinteni 7:25

„În rândurile următoare, Vă scriu de fetele fecioare. Nu am porunci ca să le dau, Din partea Domnului, dar vreau, Ca totuși, să le-aduc un sfat, Ca unul care-a căpătat, Din partea Domnului, har, care Mă face vrednic de crezare.

2 Corinteni 4:1

„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.

Efeseni 4:32

Voi – dimpotrivă – vreau să fiți Buni, între voi; să vă iubiți Și milă să vă arătați. Unul pe altul, vă iertați, Așa cum, prin Hristos, mereu, Ați fost iertați, de Dumnezeu.”

Coloseni 3:12

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

1 Timotei 1:13

Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!

1 Timotei 1:16

Dar, îndurare-am dobândit, Ca astfel, să-și arate-n mine – Iisus – acuma, cel mai bine, Îndelungata Lui răbdare, Drept pildă pentru toți cei care Veni-vor ca să creadă-n El, Pentru a dobândi, astfel, Veșnica viață, arătată, Care, în urmă, va fi dată.

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

Evrei 6:10

Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.

Iacov 2:13

Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.

Iacov 3:17

Iată, să știe-acum, oricine: Înțelepciunea care vine De sus – de la al nostru Tată – Este, întâi și-ntâi, curată. Ea, pașnică, s-a arătat, Blândă, ușor de-nduplecat, Plină – mereu – de îndurare. Ea, numai roade bune, are, Căci este fără părtinire Și nefățarnică, din fire.

1 Petru 2:10

Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.