Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 5:35 - Biblia în versuri 2014

35 Pământu-I este așternut Picioarelor. Mă ascultați: Nu este bine să jurați Nici măcar pe Ierusalim, Căci e cetatea-n care știm Că este marele-mpărat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 nici pe pământ, pentru că este scăunașul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 nici pe pământ justificați de faptul că acesta ar fi locul unde El Își ține picioarele; nici pe Ierusalim pentru că ar fi orașul marelui Rege.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalím, pentru că este cetatea marelui rege.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 nici pe pământ, fiindcă este aşternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.

Onani mutuwo Koperani




Matei 5:35
10 Mawu Ofanana  

Doar la Ierusalim am vrut, Un loc al Meu să fi avut, O casă-n care-apoi mereu, Să Îmi așez Numele Meu. Pe David, peste-al Meu popor, L-am pus apoi cârmuitor, Ca împărat să fie el, Peste întregul Israel!”


Frumoasă-i înălțimea lui, A muntelui Sionului. E înălțat – veșnic – să fie, Pentru pământ, o bucurie. Cetatea ‘ceea minunată, În miază noapte, e aflată. Acolo este așezat, Mereu, Marele Împărat.


Iar porțile Sionului, Iubite îi sunt Domnului, Mai mult chiar decât Îi sunt toate Locașurile ce-s aflate, În Iacov, azi. Necontenit,


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Pe capul tău, este păcat Să juri, că tu nu vei putea, Un fir de păr – oricât ai vrea – Negru sau alb să-l faci. Deci tu,


„Ce casă, Îmi veți face, Mie? Cerul Mi-e scaun de domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut. Deci, care este locul Meu, Pentru odihnă? Nu tot Eu,


Apoi, în Duhul, m-a răpit Și, pe un munte, m-a suit. De-acolo, el mi-a arătat, Cum, din înalturi, s-a lăsat Cetatea sfântă, minunată, Care-i Ierusalim chemată. Ea, de la Dumnezeu, venea,


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa