Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 5:29 - Biblia în versuri 2014

29 Dacă-ți aduce-un ochi necaz, Făcândute-n păcat să caz’, Să știi că este mult mai bine Să-l scoți, să-l lepezi de la tine. Mai de folos este să-ți piară Un mădular, decât să-ți moară Trupul, în al gheenei foc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ți piară una dintre părțile trupului, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Dacă ochiul tău drept te determină să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l; pentru că este mai bine pentru tine să pierzi o parte din corpul tău, decât să îți fie aruncat tot corpul în iad.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheénă tot trupul!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale, decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.

Onani mutuwo Koperani




Matei 5:29
22 Mawu Ofanana  

Și-n cerul gurii l-a ascuns.


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


De omu-acela, pentru care, Eu nu-s prilej de-mpiedicare.”


Care-i folosul omului Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut? Sau, oare, ce n-ar fi făcut, Ca sufletul să și-l salveze Și astfel, viața, să-și păstreze?


Din gura peștelui ce-l prinzi Întâi, o rublă. S-o întinzi Celui cu darea, pentru Mine Și-asemenea și pentru tine.”


Pentru că iată că sunt oameni Care au fost născuți ca fameni; Dar sunt fameni ce-au fost făcuți, Deși oameni au fost născuți. Unii au fost făcuți de oameni, Alții, singuri, s-au făcut fameni, Pentru acea Împărăție A cerului. Deci să se știe: Acest cuvânt să-l folosească Doar cel ce poate să-l primească.”


Vai, Farisei și cărturari Fățarnici! Voi sunteți cei cari Cutreierați întreg pământul, Și mările, numai cu gândul De-a face, dacă-i cu putință, Un nou tovarăș de credință; Iar după ce l-ați convertit, Tot voi, din el, v-ați străduit, Un fiu, gheenei, să-i faceți, Cu mult mai rău decât sunteți Chiar voi, încă de două ori.


Pui de năpârci! Șerpi ce sunteți! Cum credeți, oare, că puteți Scăpa de-a gheenei vâltoare, Deci de pedeapsa viitoare?


Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,


Ca să n-ajungi în acel loc – Când dreapta, cumva, ți-a scăpat, Făcându-te ca, în păcat, Să intri – tai-o! Astfel dar,


Care-i folosul omului, Când toată lumea e a lui, Dar sufletul și l-a pierdut?


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Prea bine cred că știți și voi, Precum că omul vechi, din noi, Cu El – odată – nevoit Era, să fie răstignit, Ca ăst trup, al păcatului, Să fie, de puterea lui, În felu-acesta, dezbrăcat, Să nu mai fim robi, sub păcat.


Căci au să piară toți acei Care, neîncetat, trăiesc După îndemnul cel firesc. Dacă prin Duhul, bunăoară, Puteți să faceți ca să moară Faptele trupului, să știți Că voi, atunci, o să trăiți.


Aspru, mă port, cu trupul meu Și-n stăpânire-l țin mereu, Ca nu cumva, eu, la sfârșit – După ce-am propovăduit – Să mă trezesc că sunt lăsat Afară, fiind lepădat.”


Aceia care s-au vădit, Ai lui Hristos, au răstignit Această fire pământească, Cu patima sa cea lumească, Cu poftele ce le-au avut Și cari, din ea, au apărut.


Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa