Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 5:15 - Biblia în versuri 2014

15 Lumina care-a fost aprinsă, Nu este pusă sub obroc, Ci-n sfeșnic este al ei loc, Pentru că numai de pe masă, Lumină dă, celor din casă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Și nimeni nu aprinde o candelă ca s-o pună sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar și, astfel, luminează pentru toți cei din casă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 În mod asemănător, cine aprinde o sursă de lumină, o pune pe un suport, la înălțime. Astfel poate să răspândească lumină pentru cei din casă. Dar nu același lucru s-ar întâmpla dacă lumina ar fi pusă sub un vas.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toți cei care sunt în casă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Când se aprinde o făclie nimeni nu-i pune deasupra un obroc, ci e pusă într-un sfeşnic şi luminează în toată casa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.

Onani mutuwo Koperani




Matei 5:15
10 Mawu Ofanana  

Și șapte candele apoi, Va trebui să faceți voi. De-asupra, ele să se-așeze, În față, ca să lumineze.


„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are


„Zi-i lui Aron ca să așeze Candelele, să lumineze O parte a sfeșnicului, Și-anume, cea din fața lui.”


„Lumina – când este adusă – Sub pat, sau baniță e pusă? Nu-i pusă-n sfeșnice, pe masă, Spre-ai lumina pe cei din casă?


„Nimeni n-aprinde o lumină Și-apoi, ascunsă, să o țină, Ci-o pune-n sfeșnice, pe masă, Spre-a-i lumina pe cei din casă.


Dacă ființa-ți este plină, Întotdeauna, de lumină, Fără a fi întunecată În plinătatea-i, de vreo pată, Trupul tău fi-va luminat, De parcă el ar fi aflat Sub raza unui sfeșnic, care Îl umple, cu lumina-i mare.”


Nimeni, intenție, nu are – După ce-aprinde o lumină – Acoperită, să o țină; O pune-n sfeșnice, pe masă, Spre-ai lumina pe cei din casă.


Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,


Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa