Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 4:7 - Biblia în versuri 2014

7 Însă, atunci, Iisus i-a zis: „De-asemenea, mai este scris: „Pe Domnul, să nu-L ispitești!” Ai grijă dar, cum Îmi vorbești!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Isus i-a spus: ‒ De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Isus i-a răspuns: „Este scris, de asemenea: «Să nu încerci să Îl provoci pe Dumnezeul tău numit Iahve, (pretinzându-I) să facă ceva inadmisibil!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Iisus i-a răspuns: „De asemenea stă scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 4:7
21 Mawu Ofanana  

De poftă, au ajuns să fie Cuprinși cu toții, în pustie, Și pe-al lor Domn L-au ispitit.


L-au ispitit – precum se știe – În a lor inimă, mereu, Căci I-au cerut lui Dumnezeu, Mâncare, după pofta lor.


N-au încetat să-L ispitească, Să-L întărâte, să-L stârnească Și să Îl mânie pe Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Dar ei însă, necontenit, Pe Dumnezeu L-au ispitit. În contra Lui s-au răsculat Și-a Lui poruncă au călcat.


N-au dovedit că sunt cuminți, Pentru că ei M-au ispitit Și să Mă-ncerce au voit, Cu toate că ei au văzut Lucrările ce le-am făcut.


Atunci, întreg poporu-a vrut, Ceartă, cu Moise a căta, Căci el e cel ce-n frunte sta. Furios, poporul i-a vorbit: „Să ne dai apă, negreșit!” Moise a zis: „De ce cătați, Cu mine, ca să vă certați? Și pentru ce, acum, voiți, Pe Domnul, să Îl ispitiți?”


El, „Masa”, locului, i-a spus Și-apoi, „Meriba”, cari tradus Se tălmăcește prin „Ispită Și ceartă”, căci a fost pornită Mare gâlceavă, în popor, Și-au ispitit pe Domnul lor Când întrebat-au fiecare: „Cu noi, o fi Dumnezeu, oare?”


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


„I-auzi pe-aceștia ce vorbesc?” „Sigur că da. Ei împlinesc Ceea ce în Scripturi s-a scris, Acel cuvânt care a zis: „Tu, laude, din gura lor – A pruncilor, sugarilor – Ți-ai scos!” Apoi, El i-a lăsat


Iisus le-a zis: „Voi n-ați găsit Scris, în Scriptură, niciodată, Că „Piatra, ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă”? Lucrul acesta-i așezat De Dumnezeu, și-i minunat.


„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”


Iisus, privind la el, a zis: „Uiți că-n Scriptură este scris Că „Nu doar pâinea îl hrănește Pe om”, și că „destul îi este Orice cuvânt ce-a fost rostit De Dumnezeu.” Descumpănit,


„Dar nici să nu Îl ispitești Pe Domnul! Și asta s-a spus!” – Satanei, i-a răspuns Iisus.


De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’?


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


Să nu-ncercăm, acum, și noi, Pe Domnul, să Îl ispitim, Căci nimiciți avem să fim. Unii din ei L-au ispitit, Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.


Pe Domnul, să nu-L ispitiți Așa precum ați mai făcut Pe când la Masa ați șezut.


Ai voști părinți și-au îndrăznit, Pe Mine, să Mă ispitească, Sperând că au să reușească De a Mă pune la-ncercare, Încât văzut-a fiecare, În patruzeci de ani, la rând, Mereu, puterea Mea lucrând!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa