Matei 4:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Atunci diavolul L-a dus în orașul sfânt, L-a pus pe terasa Templului

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ Atunci Diavolul L-a dus în Cetatea sfântă, pe acoperişul Templului

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului

Matei 4:5 Mawu Ofanana

2 Cronici 3:4

Pridvorul care se-ntindea, În fața casei, ajungea La douăzeci de coți lungime Și prindea casa în lățime; Înalt era, dacă socoți, De-o sută douăzeci de coți. Pridvorul, când s-a terminat, În aur fost-a îmbrăcat. Aur avea pe dinafară, Iar înăuntru, aur, iară.

Neemia 11:1

În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.

Neemia 11:18

Leviții care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, La două sute se-arătară, La care se adăugară Optzeci și patru inși, de-ndat’.

Isaia 48:2

De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Matei 27:53

De mulți, au fost, atunci, zăriți, Căci după ce au înviat, Ei, în cetate, au intrat.

Luca 4:9

Atuncea, diavolul L-a dus, Pân’ la Ierusalim. L-a pus Pe-acoperișul Templului: „Dacă ești Fiul Domnului, Așa precum mărturisești, Sari jos, căci n-ai să Te lovești” – Satana, lui Iisus, i-a zis –

Ioan 19:11

„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.