Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 4:24 - Biblia în versuri 2014

24 Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici și pe cei paralizați, iar El îi vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 În toată Siria se vorbea despre El. Oamenii sănătoși aduceau la Isus pe cei bolnavi, pe cei demonizați, pe cei epileptici și pe cei paralizați; iar El îi vindeca pe toți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Și s-a dus vestea despre el în toată Siria. Erau aduși la el toți cei care sufereau de diferite boli și erau apăsați de chinuri: posedați, lunatici și paralizați, iar el îi vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Faima lui a ajuns până în Siria şi îi aduceau la El pe toţi cei care aveau diferite boli, pe cei suferinzi, pe demonizaţi, lunatici şi paralitici, iar El îi vindeca.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi, și El îi vindeca.

Onani mutuwo Koperani




Matei 4:24
41 Mawu Ofanana  

În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.


Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele


Înțelepciunea ce-o vădea, N-o mai avuse nimenea: Nici Heman, Darda sau Calcol – Cari fost-au fiii lui Mahol – Și nici Etan chiar – cel vestit – Cel ce fusese Ezrahit. De faima împăratului, Și țările din jurul lui Aflară și s-au minunat.


Faima lui David a sporit Și-n țară, ea s-a răspândit, Căci printre neamuri, de temut, Domnul, atuncea, l-a făcut.


Astfel, toată puterea, eu Mi-am folosit-o să găsesc Și-n acest fel să pregătesc Argint și aur și aramă, Precum și fier, de bună seamă, Din care să se fi făcut Lucruri, așa cum s-a cerut; Și lemne multe-am adunat, Pentru tot ce-i, din lemn, lucrat. Onix, în visteria mea, Am strâns. Apoi, de-asemenea, Am multe pietre nestemate Cari trebuie a fi legate. Pietre mai am, strălucitoare; Am adunat și pietre care În feluri multe-s colorate. Iată, am strâns și nestemate. Marmură albă, mai am eu Și-o dau Casei lui Dumnezeu.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Un om – mut, orb și îndrăcit – A fost adus. Tămăduit, Omul acela a plecat,


Irod era, în vremea ‘ceea, Cârmuitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit.


La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.”


„Doamne! Iată ce Te rog eu: Milă să ai, de fiul meu, Care-i lunatic! Pătimește Rău, Doamne! Cade, se lovește – Cade și-n foc, cade și-n apă. Ceva, fă Doamne și îl scapă!


Îndată, el s-a făcut bine, Pentru că Domnul l-a certat, Pe drac, și-apoi, l-a alungat.


Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când


Iisus, apoi, a debarcat În Gadareni. L-au așteptat Doi îndrăciți, care ieșeau Dintr-un mormânt, căci locuiau În cimitir. De răul lor, Nu mai trecea un călător Pe acel drum. Când L-au văzut,


Porcarii s-au înspăimântat Și-au povestit ce s-a-ntâmplat, Locuitorilor cetății.


Și I-a vorbit, în acest fel: „Doamne, ceva, vreau să te rog: Îmi zace robul, slăbănog, Și este foarte chinuit.”


Iar vestea, despre înviere, S-a-ntins, în grabă, cu putere.


Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință.


Vestea, pe loc, s-a răspândit În Galileea, și-a-mpânzit – Făcând, în scurt timp, înconjur – Ținuturile dimprejur.


Seara, când soarele-a apus, Locuitorii au adus Pe cei bolnavi, pe îndrăciți, Pentru a fi tămăduiți.


Printre acei ce-au încercat Să-L întâlnească, s-au aflat Și patru inși care purtau


Un slăbănog. Ei nu puteau, Nicicum, s-ajungă la Iisus. Atunci, suiră patul sus, Pe casa-n care locuia Domnul, și propovăduia. Apoi, acoperișu-au spart. Pe slăbănog, ei l-au lăsat În frânghii, pe-al său așternut, Și, prin spărtură, a putut S-ajungă-n fața lui Iisus.


Că-i mai ușor, de spus? Că toate Păcatele îți sunt iertate? Sau scoală-te, patul îți ia


Primul înscris, pentru popor, A fost ținut, când dregător – Peste întinsa Siria – Era Quirinius. Se ducea


Iisus veni, după aceea, Plin de putere-n Galileea.


Iisus, la Petru, a intrat. Soacra acestuia sta-n pat, Fiind, de friguri, chinuită.


De-atunci, vestea, despre Iisus, În tot acel ținut, s-a dus, Iar oamenii Îl căutau, Ca să-L asculte, căci voiau, De boli, a fi tămăduiți, De neputințe, lecuiți.


Dar pentru că Eu vreau să știți – Și să ajungeți lămuriți – Cum că Îi sunt, Fiului, date Puteri, spre a ierta păcate, Iată ce zic: Ologule! Te scoală, slăbănogule! Ridică-ți al tău pat, de jos Și du-te-acasă, sănătos!”


În Iuda, știrile s-au dus, Ca fulgerul, despre Iisus, Și au dat țării înconjur, Aflând de El, toți cei din jur.


Alții ziceau: „Nu a vorbit, Asemeni unui îndrăcit! Un drac poate avea putere, Ca să dea, orbilor, vedere?!”


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!


El străbătut-a Siria, Urmând apoi Cilicia, Cuvântul propovăduind, Bisericile întărind.


Bolnavii din ostrov, apoi, Degrabă au venit la noi, Și toți au fost tămăduiți.


Din îndrăciți, duhuri ieșeau, Înspăimântate, și țipau; Șchiopi și ologi nenorociți, Au fost, atunci, tămăduiți,


De Dumnezeu, necontenit, Iosua fost-a însoțit, Iar vestea a înconjurat Pământul țări-n lung și-n lat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa