Matei 4:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Poporul care locuia în întuneric a văzut o mare lumină, și pentru cei ce locuiau în țara și în umbra morții, a răsărit o lumină!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Poporul care stătuse în întuneric, vede o mare lumină; ea a răsărit peste cei care sunt în țara umbrei morții! […]”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Poporul care stătea în întuneric avăzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și în umbra morții le-a răsărit o lumină”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁶ Poporul care locuia în întuneric va vedea o mare lumină. Celor ce locuiau în ţara umbrei morţii le-a răsărit lumina.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina.”

Matei 4:16 Mawu Ofanana

Iov 10:22

Să plec spre țara umbrei morții. Voi trece peste pragul porții, În țara cea de beznă plină, Unde-ntunericu-i lumină!”

Iov 3:5

Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!

Iov 34:22

Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.

Psalmi 44:19

Să fim acum un biet popor, În ghearele șacalilor. Ne-ai părăsit în voia sorții, Și ne-nvelește umbra morții.

Isaia 9:1

Dar al pământului obraz, Pe care-acum este necaz, Nu va fi veșnic stăpânit De bezna ce l-a învelit. Așa după cum e știut Precum că fost-a – în trecut – Acoperită cu ocară, Mereu, a lui Zabulon țară Și-a lui Neftali, slava are – În vremurile viitoare – Să-nvăluie în lung și-n lat, Ținutul lângă mare-aflat, Peste Iordan. Ținutul lor E Galileea tuturor Popoarelor cari astăzi sânt Pe fața-ntregului pământ.

Isaia 9:2

Poporul care se vădea Că-n întuneric rătăcea, Iese din bezna cea deplină Și-acuma vede o lumină. Peste cei care se vădeau Că-n umbra morții locuiau, Iată – acuma – că răsare – Și-i scaldă – o lumină mare.

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Miheia 7:8

De bucurie, nu sălta Vrăjmașo, chiar de ai văzut Că la pământ eu am căzut, Pentru că iarăși mă ridic! Chiar dacă-n beznă stau un pic, Totuși, Domnu-i a mea Lumină, De care inima mi-e plină!

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”