Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 4:10 - Biblia în versuri 2014

10 „Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Atunci Isus i-a zis: ‒ Pleacă, Satan, căci este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Isus i-a spus: „Pleacă, Satan! Este scris: «Să te închini Dumnezeului tău care se numește Iahve; și numai Lui să Îi slujești!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora șinumai lui îi vei aduce cult»”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Atunci Iisus i-a zis: „Mergi înapoia mea, Satano! Pentru că stă scris: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.’”

Onani mutuwo Koperani




Matei 4:10
30 Mawu Ofanana  

Pe Israel, s-a mâniat Satana și l-a ațâțat Pe David, care s-a gândit Precum că este potrivit Să facă o numărătoare Să știe dar, câți oameni are, Cât e de mare Israel.


Domnul răspunse, de îndată: „În ale tale mâini, Eu, iată, Las tot ceea ce, azi, Iov are – Toată averea lui cea mare! De-un lucru doar, să te păzești: Pe al Meu rob, să nu-l lovești!” Satana, de la Domnul Sfânt, Se-ntoarse, grabnic, pe pământ.


Dar într-o bună zi – în zori – Toți ai lui Dumnezeu feciori, La Tatăl, s-au înfățișat. Satana, și el, i-a urmat, Vârându-se-n mijlocul lor.


Când într-o bună zi – în zori – Din nou, ai Domnului feciori, În fața Lui, s-au prezentat, Satana, iute, i-a urmat, Vârându-se-n mijlocul lor.


Pune un om rău, peste cei Ce se vădesc dușmani ai mei! Așează și un pârâtor, Care să stea la dreapta lor!


Voi trebuie, ca tot mereu, Să Îl slujiți pe Dumnezeu; Iar Eu voi binecuvânta, Mereu, pâinea și apa ta, Și toate bolile apoi, Am să le-ndepărtez de voi.


Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”


Iisus a zis: „Napoia Mea, Satano! Căci a ta vorbire, O piatră-Mi e, de poticnire. Aceste gânduri, îți spun Eu, Că nu vin de la Dumnezeu, Ci sunt de-ale oamenilor.”


Cum spun ale Scripturii file – Un timp de patruzeci de zile. Satana a venit la El, Spre-a-L ispiti în chip și fel. Iisus, cu fiarele, stătea, Și slujitori, îngeri avea.


Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat


Dacă Satan e dezbinat – Căci el, pe el, afar’ s-a dat – Cum poate-a lui împărăție În acest fel, să se menție, Pentru că ziceți că Eu pot, Cu Belzebul, draci, ca să scot?!


Biata femeie ce să zică? Ea nu e, a lui Avram, fiică? Optzeci de ani, a fost legată, De către diavol. Dezlegată, Ea nu trebuie să mai fie? Al ei Sabat să nu mai vie?”


Satan a hotărât să plece, La unul din cei doisprezece – La cel care iubea mult banul – La Iuda, zis Iscarioteanul.


Domnul, lui Simon, i-a vorbit: „Iată, Satana a venit Și, să vă cearnă, v-a cerut, Ca și pe grâu. Când l-am văzut,


„Napoia Mea” – Iisus i-a zis – „Satano! Pentru că e scris: „Să te închini doar Domnului Și să-I slujești, mereu, doar Lui!”


Când Iuda – bucățica dată, De Domnul – o luă, îndată, În el, Satana a intrat. Iisus, atunci, a cuvântat: „Fă, repede, ce-ai de făcut!”


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,


Am hotărât ca, de îndat’ Omul acel să fie dat, Satanei, ca să îl muncească Și carnea să i-o nimicească, Pentru ca duhul – negreșit – Să poată a-i fi mântuit, În ziua când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus.”


Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire.


Și nu-i un lucru de mirare, Căci chiar Satan poate apare, Ca și un înger de lumină.


Însă, ca nu cumva să-mi fie Inima plină, de mândrie, Pentru descoperirea care, Atâta strălucire are, În carne, mi-a fost pus, pe dată, Un mic țepuș, care se-arată Sol al Satanei și, mereu, Fiind prezent în trupul meu, Mă pălmuiește, ne-ncetat, Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.


Ca nu cumva, Satan, apoi, Câștig să aibă, de la noi – Căci știm ceea ce urmărește Și știm ce planuri, el urzește.


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Supuși, lui Dumnezeu, să-i fiți. Împotrivirea, cu tărie, Față de diavol să vă fie, Pentru că diavolul, apoi – La rându-i – va fugi de voi.


„Acesta este sfatul meu: Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Slujindu-I cu credincioșie Și scumpătate, pe vecie. Vă depărtați de toți acei Care erau drept dumnezei Pentru ai voști’ părinți – la care Ei au slujit, fără-ncetare, Când dincolo de Râu erau, Când – în Egipt – ei locuiau. Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Voi toți să Îl slujiți, mereu.


Tari, în credință, voi să fiți, Ca lui să vă împotriviți, Știind că-n lume-ai voștri frați, La fel se află încercați, Trecând și ei, prin suferință, Ca voi, ca orișice ființă.


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa