Matei 3:2 - Biblia în versuri 2014

² Le-a spus așa: „Vă pocăiți! Veniți la calea Domnului! Împărăția cerului

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² și zicând: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² zicând: „Pocăiți-vă, pentru că Regatul ceresc este aproape!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² El zicea: „Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² El zicea: „Pocăiţi-vă, fiindcă Împărăţia cerurilor s-a apropiat!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² El zicea: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”

Matei 3:2 Mawu Ofanana

1 Regi 8:47

Și dacă, în a lui robie, Poporul Tău are să știe, În sine, să pogoare-apoi Și să se-ntoarcă înapoi, La Tine-n ceasu-acela greu, Creându-Ți sprijinul, mereu, Spunându-Ți: „Am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit!”,

Iov 39:12

Pentru căratul rodului Cules de pe aria ta, Pe el oare-l vei aștepta?

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

Езекиел 33:11

Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”

Daniel 2:44

Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.

Matei 10:7

Astfel, să propovăduiți: „A cerului Împărăție, Aproape-i – gata e să vie!”

Matei 11:20

Iisus, minuni, a săvârșit, În lume. Nu s-au pocăit, Însă, acei ce le-au văzut – În fața căror s-au făcut. Iisus, atuncea, a mustrat Cetățile-n care-a lucrat:

Matei 12:41

Când va veni judecata, Bărbații din Ninive vor Ședea, lângă acest popor, Cari n-a vrut să se pocăiască Și, astfel, o să-l osândească; Fiindcă ei s-au pocăit Atunci când Iona le-a vorbit, Și-acum, aici, e Unul care E, decât Iona, mult mai mare.

Matei 13:11

„Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți, Ale Împărăției. Fiți

Matei 13:24

După ce-a tălmăcit, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus: „Împărăția cerului, Asemenea e omului, Care-n ogorul său, a pus Sămânță bună. El s-a dus, Când a sfârșit de semănat – Trudit fiind – și s-a culcat.

Matei 13:31

Iisus vorbea, mereu, ‘nainte, Și-a spus odată: „Țineți minte: Împărăția cerului E-asemenea grăuntelui Cel de muștar, ce-a fost luat De-un om, și-n urmă, semănat.

Matei 13:33

Când astă pildă a sfârșit, O alta le-a istorisit: „Împărăția cerului E-asemeni aluatului, Ce de-o femeie-a fost luat Și în făină-a fost lăsat – În trei măsuri – de a dospit Tot ce fusese plămădit.”

Matei 13:47

„Împărăția cerului E-asemenea năvodului Ce-a fost, în mare, aruncat. Mulți pești, în el, a adunat.

Matei 13:52

Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”

Matei 18:23

„Căci de aceea, cum v-am spus, A cerului Împărăție, Asemănată o să fie, Cu-n împărat, care-a venit Și cu-ai lui robi s-a socotit.

Matei 20:1

„Împărăție cerului E-asemeni gospodarului, Care, în grabă, a ieșit, De dimineață, de-a tocmit Oameni, la lucru, ca să vie Și să lucreze-n a sa vie.

Matei 22:2

„Împărăția cerului E-asemeni împăratului, Care o nuntă-a pregătit, Când fiul și-a căsătorit.

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

Matei 25:1

„A cerului Împărăție, Iată că poate ca să fie Asemeni cu zece fecioare, Cari candele au fiecare. Când a fost timpul potrivit, Cu candele au ieșit, Toate, în calea mirelui – Deci, în întâmpinarea lui.

Matei 25:14

„A cerului Împărăție Asemănată o să fie, Cu un om care a plecat În altă țară. Și-a chemat Robii, și-apoi, le-a împărțit Averea sa. A dăruit,

Matei 4:17

De-atunci, a propovăduit Iisus, și zis-a tuturor: „Acuma, a cerurilor Împărăție – toți să știți – E-aproape. Deci, vă pocăiți!”

Matei 4:23

Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când

Matei 5:10

Ferice dar – seama luați – De-aceia care-s prigoniți Pentru că sunt neprihăniți, Căci dată are să le fie, A cerului Împărăție.

Matei 5:3

„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.

Matei 6:10

Să vină-mpărăția Ta Și să se facă voia Ta, Precum în cerul Tău cel sfânt, La fel și-aici – jos – pe pământ.

Matei 6:33

Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.

Marcu 1:15

El zis-a: „Timpu-i terminat! Vă pocăiți, ne-ntârziat, Că-mpărăția Domnului, Apropiată-i omului!”

Marcu 1:4

Ioan, pe lume, a venit. A botezat și a vestit, Așa cum fost-a al său crez, Al pocăinței sfânt botez, Ca astfel, orice muritor, Iertare a păcatelor, Să dobândească. Au venit,

Marcu 6:12

Discipolii s-au răspândit Și-apoi, au propovăduit, Mulțimii, despre pocăință.

Luca 1:16

Pe mulți fii, ai lui Israel, La Domnu-i va întoarce el.

Luca 11:20

Dar dacă dracii, îi scot Eu, Cu degetul lui Dumnezeu, E semn că-mpărăția Lui – Împărăția Domnului – La voi, sosit-a. Când cel tare

Luca 13:3

Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi!

Luca 13:5

Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi, Pierind cu toții, mai apoi!”

Luca 15:10

Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”

Luca 15:7

La fel, este și-n ceruri, sus, Precum e-n pilda ce v-am spus: Dacă, un singur păcătos, De pe pământ – de-aici, de jos – La pocăință, va să vie, Cu mult mai mare bucurie Va fi în ceruri – vă spun vouă – Decât ca pentru nouă’șinouă De inși, ce sunt neprihăniți, Ce nu trebuiesc pocăiți.

Luca 16:30

„O, nu, tată Avram!” – a spus Bogatul – „ci de s-ar fi dus Unul din morți și-ar fi vorbit, Atunci doar, s-ar fi pocăit!”

Luca 21:31

La fel, când se vor fi-ntâmplat Toate câte vi le-am spus Eu, Să știți că, a lui Dumnezeu Împărăție-atunci, sosește, Că lângă voi, ea se găsește.

Luca 24:47

El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.

Luca 6:20

Iisus, ochii, Și-a ridicat, Spre ucenici, și-a cuvântat: „Ferice vouă, că sunteți Săraci, pentru că voi aveți Împărăția Domnului!

Luca 9:2

Când a sfârșit, Domnul Iisus, La ucenicii Săi, le-a spus, Să meargă și, norodului, Împărăția Domnului, Mereu, s-o propovăduiască, În orice loc; să lecuiască, Pe toți bolnavii, le-a mai dat În grijă-atunci când au plecat.

Fapte 11:18

Când aste lucruri auziră, Încet, cu toți se potoliră, Iar, în final, ei L-au slăvit, Pe Domnul: „El a dăruit, Și Neamurilor, pocăință” – Au zis apoi. „Le dă putință, La toți dar, să se pocăiască Și astfel, viață, să primească.”

Fapte 17:30

Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.

Fapte 2:38

Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ.

Fapte 20:21

Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,

Fapte 26:20

Ci început-am să vorbesc, Celor cari, în Damasc, erau Și-apoi celor ce se aflau Chiar la Ierusalim. M-am dus Și prin Iudeea și am spus, În urmă, și Neamurilor. Deci, eu vorbit-am, tuturor. La pocăință-am îndemnat Și, tuturor, le-am arătat Că trebuie, la Dumnezeu, Să se întoarcă și, mereu, Să facă fapte-orice ființă, Cari vrednice-s de pocăință.

Fapte 3:19

Acum, vă pocăiți dar, voi! Veniți la Dumnezeu apoi, Ca să vă ierte-ntreaga vină Și-n seamă, să nu vă mai țină Păcatele, iar drept urmare, Vremuri să dea, de-nviorare.

2 Corinteni 7:10

Că dacă este întristare După cum Dumnezeu voiește, Aceasta-ndată se vădește Că v-a aduce pocăință, Cari va-ndrepta, orice ființă, Spre mântuire și, de care, Nimeni, ca să se plângă, n-are. Tristețea lumii, înspre moarte – În schimb – are ca să vă poarte.

Coloseni 1:13

Din a tenebrelor putere, Ne-a izbăvit prin a Sa vrere, Dându-ne-n urmă – dragii mei – Împărăția dragostei Fiului Său. Acolo, El Ne-a strămutat, pe noi, astfel.

2 Timotei 2:25

Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –

Evrei 6:1

„Deci, să renunțe fiecare, La adevărurile care Hristos, al nostru, le-a avut, În vremurile de-nceput, Și să înaintăm apoi, Către desăvârșire, noi, Fără a fi nevoie dar, Să punem temelie iar, La pocăința, de acele Fapte ce, moarte, au fost ele, A crezului în Dumnezeu,

2 Petru 3:9

Nici o întârziere nu-i, În ce urmează-a fi-mplinit, Din ceea ce-a făgăduit, Căci nu-ntârzie niciodată – Precum cred unii – ci arată Doar îndelunga Lui răbdare, Avută pentru fiecare. El vrea, ca nimeni să nu piară – Nimeni să nu rămână-afară – Dorind ca orișice ființă Să vină către pocăință.

Revelația 2:21

I-am dat o vreme, să-și găsească O cale, să se pocăiască De relele ce le-a făcut, Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!

Revelația 2:5

Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.