Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 28:3 - Biblia în versuri 2014

3 Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Aspectul lui era ca cel al fulgerului, iar îmbrăcămintea îi era albă ca zăpada.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada.

Onani mutuwo Koperani




Matei 28:3
14 Mawu Ofanana  

Din râuri, soli, Îți întocmești; Din flăcări, slujitori croiești.


Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.


Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,


Ceata străjerilor – lovită De-o tulburare de ne-nvins – Părea că rădăcini a prins Și toți, ca morți, au împietrit.


Îndată, în mormânt intrară Și cu privirea-l cercetară. Au tresărit, când au văzut Un tinerel, ce-a apărut La dreapta lor, înveșmântat În haine albe. S-au speriat Femeile, când l-au zărit,


Iar hainele I s-au albit – Strălucitoare-au devenit, Încât, un alb asemeni lor, N-a scos, nicicând, vreun-nălbitor.


În alb, doi îngeri, îmbrăcați, Văzu, atuncea, așezați, Pe locul unde-a fost culcat Iisus. Unul din ei a stat La cap, iar altul, la picioare. Ea, cu o față rugătoare, Înspăimântată și tăcută, Privea la ei, ca și pierdută.


Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,


„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.


„După aceea, am zărit Un înger care a venit, Din ceruri, pe pământ, și care Avut-a o putere mare, Încât pământul, luminat, A fost, de slava lui, îndat’.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa