Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 27:66 - Biblia în versuri 2014

66 Ei s-au întors, de la Pilat, Cu straja care li s-a dat, Mormântul l-au pecetluit Și-au pus soldați de la păzit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

66 Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

66 Ei au plecat și au asigurat paza mormântului, sigilând piatra și instalând garda.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

66 Ei s-au dus și au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

66 Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

66 Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.

Onani mutuwo Koperani




Matei 27:66
10 Mawu Ofanana  

O piatră mare au adus La gura gropii de au pus, Iar împăratul a-ntărit-o, Fiindcă a pecetluit-o Cu-al său inel și cu acele Care se dovedeau inele Ale slujbașilor pe cari, În țară, îi avea, mai mari, Nimic să nu se schimbe-astfel, Referitor la Daniel.


Într-un mormânt, proaspăt săpat În stânci, tocmai de către el. Apoi, peste mormântu-acel, O piatră mare-a prăvălit, Drept ușă, Celui adormit.


„Aveți o strajă acordată” – Le-a spus Pilat. „Faceți cum vreți! Păziți mormântul, cum puteți!”


Străjerii, când și-au revenit, Au trimis soli de-au povestit Tot, preoților din cetate, Despre minunile-ntâmplate.


Acel cutremur de pământ, Văzând piatra de pe mormânt, Urnită de pe gura lui, De un înger al Domnului.


Și-n cimitir, ele-au pătruns, Văzură piatra folosită Drept ușă, că e prăvălită.


S-a luminat a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În prima zi din săptămână, Maria Magdalina, până La locul unde-a fost Iisus Înmormântat, iute, s-a dus. De la distanță, a văzut Cum că ceva s-a petrecut. Piatra ce fuse așezată, Peste mormânt, era luată.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Iosua zise: „Să plecați Și pietre mari să căutați, Pe care să le prăvăliți În gura peșterii. Tocmiți Oameni să le păzească-apoi,


Deci, în Adânc, l-a aruncat – După ce-ntâi a fost legat – Și-n urmă, a pecetluit Intrarea, spre a fi oprit Astfel, ca-n următoarea mie De ani, în lume, să mai vie, Să nu-nșele cu-al său cuvânt, Popoarele ce-n lume sânt. După ce timpul hărăzit Ar fi trecut, el, negreșit, Pentru o vreme-ar fi urmat, Ca iar să fie dezlegat, Și un timp scurt, liber să fie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa