Matei 27:51 - Biblia în versuri 2014

⁵¹ Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵¹ Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵¹ Imediat, perdeaua din interiorul templului s-a rupt pe la mijloc de sus până jos. Pământul a produs un cutremur, stâncile s-au despicat,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵¹ Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵¹ Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵¹ Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

Matei 27:51 Mawu Ofanana

2 Cronici 3:14

A mai făcut și o perdea – Culoare-albastră avea ea, Și se-mpletea cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu. Din in subțire, împletit, Fusese ea și, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi avea, Cu care se împodobea.

Psalmi 18:15

Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale.

Psalmi 18:7

Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.

Exodul 40:21

Chivotul fosta-n cort adus; În fața sa, apoi a pus Perdeaua care i-a slujit Drept paravan și-a despărțit Chivotul – mărturia lui – Astfel, de restul cortului. Moise, întocmai, a făcut, Așa cum Domnul i-a cerut.

Isaia 25:7

De Domnul, pe-acest munte, iată, Are să fie-nlăturată Marama ce acoperea Popoare și cari le-nvelea Pe neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ,

Levitic 16:2

„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.

Levitic 21:23

Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”

Habacuc 3:10

Tremură munții cu putere Și saltă la a Ta vedere, Iar râurile năvălesc. Valuri se iscă și țâșnesc Din mijlocul adâncului Care-și ridică glasul lui.

Habacuc 3:13

Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)

Numeri 4:5

Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.

Matei 27:54

Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”

Matei 28:2

Acel cutremur de pământ, Văzând piatra de pe mormânt, Urnită de pe gura lui, De un înger al Domnului.

Marcu 15:38

Perdeaua-n Templu așezată, În două fost-a sfâșiată.

Luca 23:45

Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Iar soarele s-a-ntunecat.

Luca 23:47

Sutașul care a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Speriat, pe Domnul, L-a slăvit, Spunând: „A fost neprihănit Omul Acest, cu-adevărat!”

Evrei 6:19

Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,

Evrei 9:3

În spate – după o perdea – „Locul prea sfânt” se întindea.

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Revelația 11:19

Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”