Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 27:32 - Biblia în versuri 2014

32 Iisus era cu crucea-n spate, Când, la ieșirea din cetate, Pe drum, un om au întâlnit, Pe care-ostașii l-au oprit. Acel om, Simon, se numea Și în Cirene locuia. Iisus, fiind foarte slăbit, Simon a fost, atunci, silit De către ceata de soldați, Să-I ducă crucea, căci aflați

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 În timp ce ieșeau din oraș, au întâlnit pe un om din Cirena care se numea Simon; și l-au obligat să ducă crucea lui Isus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 În timp ce ieșeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus.

Onani mutuwo Koperani




Matei 27:32
17 Mawu Ofanana  

Pe urmă, printre-ai voștri frați, Doi oameni de nimic cătați. Aceștia să mărturisească Și pe Nabot să-l ocărască Spunându-i: „Tu i-ai blestemat, Pe Dumnezeu și pe-mpărat!” Afară după ce-l târâți, Cu pietre să îl omorâți.”


Doi oameni răi, ei au găsit Și-aceștia au mărturisit Cum că Nabot l-a blestemat Pe Dumnezeu și pe-mpărat. Atunci, afară îl târâră, Unde cu pietre-l omorâră,


Deci tot ce-a mai rămas din el, Adică din vițelu-acel – Și duse fi-vor, într-un loc, Unde-au să fie arse-n foc. Din tabără, veți scoate dar, Toate aceste resturi, iar Locul unde le-ați aruncat Trebuie-a fi un loc curat.”


Cu ce rămâne, din vițel, Aveți a proceda la fel, Precum cu primul ați lucrat. Deci ce rămâne, e luat Și dus e-ntr-un anume loc, Pentru că, ars, va fi, în foc. Aceasta este jertfa care E pentru-ntreaga adunare, Dată – precum v-am dat de știre – Drept jertfă pentru ispășire.”


Când preotu-a păcătuit – Deci tocmai cel care avea Făcută-asuprăi ungerea – Și astfel, vina s-a întins Încât – de ea – a fost cuprins Întreg poporul, să se ducă Și Domnului să Îi aducă Apoi, ca jertfă, un vițel. Fără cusur, să fie el, Pentru că este-a lui menire Drept jertfă pentru ispășire, Ce trebuie-a fi dăruită Pentru greșeala săvârșită.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că


De te silește cineva, O milă, să-l petreci cumva, Tu, două mile-l însoțește.


Să ducă crucea lui Iisus, Ostașii, pe un om l-au pus. Acesta, Simon, se numea Și în Cirena locuia. El, doi feciori, a dobândit: Pe Alexandru, la primit, Întâiul, și a fost urmat De cel cari, Ruf, era chemat. Convoiul a pornit la drum, Iar Simon Îi ducea, acum, Crucea, care L-a apăsat,


Să-L răstignească, ei L-au dus, Însă, pe drum, mâna au pus, Pe-un om, cari Simon se numea Și, în Cirena, locuia. Pe acel Simon, ei l-au pus, Să ducă crucea, lui Iisus.


Iisus, cu crucea-I, a suit Pe-al „Căpățânii” deal – numit „Golgota”, în vorbirea lor, Aceea a Iudeilor.


Dar fost-au câțiva, dintre ei, Care, din Cipru, se trăgeau; Alți-n Cirena locuiau. În Antiohia-au venit Și-acolo, au mărturisit Și Grecilor, despre Iisus – De Evanghelia Lui, le-au spus.


Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.


Din Frigia, Pamfilia, Egipt, dar și din Libia – Dinspre Cirena; oaspeți sânt Veniți, de pe-al Romei pământ; Avem Iudei sau prozeliți;


Văzând aceste lucruri toate, Unii care aparțineau De sinagogi – precum erau Acea a Izbăviților, Cea a Alexandriților, A Cirinenilor – porniră, După ce-ntâi se însoțiră Și cu iudei din Asia, Precum și din Cilicia, O ceartă-aprinsă, cu Ștefan.


Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa