Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 27:2 - Biblia în versuri 2014

2 După aceea, L-au legat Și la Pilat din Pont, L-au dus. „El să Îl judece!” – și-au spus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 După ce L-au legat, L-au dus și L-au predat guvernatorului Pilat din Pont.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilát, guvernatorul.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.

Onani mutuwo Koperani




Matei 27:2
25 Mawu Ofanana  

Sosind la locul cel ales De Dumnezeu, ei au purces Ca să zidească un altar. Avram a pus lemnele, iar De-asupra lor, a așezat Pe fiul său, și l-a legat.


În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”


De cumva, fi-va auzit Ceea ce noi v-am poruncit, De către dregător, să știți, Că voi, nimic, n-o să pățiți. Vom ști noi, cum să îi vorbim, Și astfel, o să-l potolim.”


În acea vreme, la Iisus, Au venit unii și I-au spus, Ceea ce li s-a întâmplat, Unor Galileeni. Pilat Amestecă, sângele lor, Odată cu al jertfelor, Care, de ei, au fost aduse.


De-atuncea, ei au încercat Să Îl pândească, ne-ncetat, Și mulți iscoditori au pus, Să stea în preajma lui Iisus. Aceștia doar se prefăceau Neprihăniți, și căutau, Mereu, capcane a-I întinde – Cu vorbe – ca să-L poată prinde, Voind – mânați de ura firii – Să-L dea-n puterea stăpânirii, Pe mâna dregătorului.


Iisus a fost înfățișat, Apoi, ‘naintea lui Pilat.


Irod și cu Pilat erau, Demult, certați – se dușmăneau – Însă, atuncea, s-a ivit Clipa, când s-au împrietenit.


Era al cincisprezecelea An de domnie, ce-l făcea Tiberiu Cezar; dregător, Peste țara Iudeilor, Fusese pus Ponțiu Pilat; Irod era înscăunat Cârmuitor, în vremea ‘ceea, Peste micuța Galileea, Iar peste al Ituriei Ținut, și al Trahonitei – La fel, peste Lisania – Frate’ său, Filip, stăpânea, Căci le era cârmuitor, Și-al Abilenei domnitor;


Ostașii, căpitanul lor Și-aprozi mulți – ai Iudeilor – Au pus dar, mâna, pe Iisus, Și L-au legat. Apoi, L-au dus –


Ana gândit-a că Iisus Trebuie, la Caiafa, dus, Și L-a trimis, la el, legat.


La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.


În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,


Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat.


Când vru să-l lege, un ostaș, Pavel a zis, către sutaș: „Să-l bateți, vă e-ngăduit – Deși nu este osândit – Pe un Roman?” La vorba lui,


Numaidecât, cei ce urmau Să-l bată – care așteptau Doar ordinul – au încetat Să-l supere, când au aflat Că e Roman. Ba, s-au temut Și că, legat, ei l-au ținut.


Doi ani s-au scurs, în acest fel. Felix plecă, iar după el, Porcius – zis Festus – a venit. Pentru că Felix a voit Să facă după placul lor – Adică al Iudeilor – Pe Pavel, și când a plecat, El îl lăsă întemnițat.


De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,


Ascultă dar, îndemnul meu, Făcut față de Dumnezeu – Cel care e nemuritor Și, viață, dă lucrurilor – Și față de Hristos Iisus, Al nostru Domn, din cer, de sus, Cel care a făcut, odată, O mărturie minunată, ‘Naintea lui Ponțiu Pilat:


Acum, eu sufăr, pentru ea Și am ajuns înlănțuit, De parcă rele-am făptuit. Dar al lui Dumnezeu Cuvânt Nu e legat, precum eu sânt.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Ei au răspuns: „Noi am venit La tine, ca să te legăm Și-n ale lor mâini, să te dăm.” Samson le-a zis: „Să îmi jurați, Că-n viață o să mă lăsați!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa