Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 26:61 - Biblia în versuri 2014

61 Ei ziseră: „L-am ascultat Spunând: „Templul Lui Dumnezeu, Îl stric și, în trei zile, Eu, La loc, pot să îl reclădesc.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

61 și au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să îl reconstruiesc în trei zile.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

61 și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

61 şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

61 și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’”

Onani mutuwo Koperani




Matei 26:61
22 Mawu Ofanana  

Ei au strigat: „Pleacă din drum! Tu ești străin, și vii acum Judecător?! Ne dăscălești?! Ei bine, ai să pătimești Mai mult decât bărbați-acei! Scoate-i afară și pe ei!” Degeaba Lot s-a-mpotrivit, Pentru că gloata l-a-mbrâncit; De ușă, s-a apropiat, S-o spargă, neîntârziat.


Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”


Când a ieșit Iehu afară, În jurul său se adunară Toți slujitorii cei pe care, Stăpânul său, în slujbă-i are. Curioși, cu toți l-au întrebat: „Nebunul cari te-a căutat, Ce-ți spuse? Ce-a vrut, de la tine?” Iehu le-a zis: „Voi îl știți bine, Pe omu-acela. Negreșit, Cred că știți și ce a vorbit.”


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


Mulți Farisei, la rândul lor, Au spus: „Omul Acesta poate, Cu Belzebul, dracii, a-i scoate – Desigur, doar cu domnul lor!” Atuncea, Fariseilor,


Auzind ceea ce vorbesc, Din jilțul său, s-a ridicat Marele preot și-a-ntrebat: „I-auzi pe-acești oameni ce zic? Tu nu ai de răspuns nimic?”


Când a ieșit însă-n pridvor, O alta l-a zărit și-a spus: „Și-acesta fost-a cu Iisus!”


Râzându-I batjocoritor: „Ești Regele Iudeilor! Tu, care-ai spus că Templu-l strici, Dar în trei zile, îl ridici, Acum, ai face foarte bine, Ca să Te mântui și pe Tine! De ești Fiul lui Dumnezeu, Deloc n-are să-Ți fie greu, Ca, de pe cruce, să cobori – Noi credem, iar Tu n-ai să mori!”


În Templu-arginți-a aruncat Iuda, și-apoi s-a spânzurat.


Martori-au spus: „L-am auzit Spunând că „Templul Domnului, Făcut de mâna omului, Doar în trei zile, pot să-l stric Și iar, la loc, să îl ridic, Cu mâini ce nu sunt omenești!” Ce spuneți de-astfel de povești?”


Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici,


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”


Cu marii filozofi, vorbea, Cari epicurieni erau, Precum și stoici. Mulți ziceau: „Palavragiul, ce voiește? Despre ce, oare, ne vorbește?” Iar alții, când l-au auzit Cum, pe Iisus, el L-a vestit, Au zis, de siguranță plini: „Vestește dumnezei străini.”


Plângându-se-mpotriva lui, În fața dregătorului: „Omul, pe care l-am adus, Ațâță lumea, căci i-a pus, Pe oameni, ca să se închine, Lui Dumnezeu. Dar nu e bine Așa cum el i-a îndemnat, Căci felu-acesta de-nvățat E împotriva Legii noastre. Vrem sfatul înălțimii voastre!”


Toți, pân-aici, l-au ascultat, Însă, apoi, și-au ridicat Glasul, strigând: „Nevrednici sânt, Astfel de oameni, pe pământ! La moarte, să îl osândească! Nu-i vrednic ca să mai trăiască!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa