Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 26:10 - Biblia în versuri 2014

10 El zise ucenicilor: „De ce îi faceți supărare, Femeii ăsteia, voi, oare, Când, un frumos gest, a făcut?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un gest frumos față de Mine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Onani mutuwo Koperani




Matei 26:10
24 Mawu Ofanana  

Apoi, eu le-am istorisit Cum Dumnezeu m-a însoțit Și felu-n care-a cuvântat Însuși al nostru împărat. Ei au răspuns: „Hai să pornim, Ierusalimul, să-l zidim!” Când hotărârea fu luată, Toți se-ntăriră, de îndată.


Oare, prin multele cuvinte Rostite-aicea, voi doriți, Lucruri nedrepte, să vorbiți, Din dragostea de Dumnezeu? De ce spuneți minciuni, mereu? Prin ele, oare, încercați, Pe Domnul să Îl apărați?


Pe cei săraci, voi i-ați avut Și îi aveți cu voi, mereu. Pe Mine, însă, vă spun Eu, Nu-ntotdeauna Mă aveți.


Vânzându-l scump, am fi luat Mulți bani, să-i dăm săracilor?”


Iisus le-a zis: „Lăsați-o-n pace! Ce aveți voi, cu ea, a face? Dar pentru ce-i aduceți, oare, Atât de multă supărare, Când ea, un bine, a făcut?


Pe când El, încă, mai vorbea, O slugă, a fruntașului, Venit-a și, stăpânului, Îi dete astă tristă veste: „A ta copilă nu mai este! E moartă. N-ai ce mai spera. Pe-nvățător, nu-L supăra, Căci nu mai e nimic a face.”


Iar Dumnezeu este Cel care Poate să dea, la fiecare, Orișice har, ca să puteți, Belșug, în toate, să aveți Și-n orice faptă bună-apoi, Să prisosiți, în urmă, voi,


Nu este vorba, nicidecum, De-o Evanghelie oarecare, Ci și de niște oameni care Vă tulbură, dorind apoi De a schimba totul, în voi, Ca Evanghelia lui Hristos Să o răstoarne, ne-ndoios.


Dar schilodească-se cei care V-aduc atâta tulburare!”


Și nimeni să nu îndrăznească, De-acum, să mă mai necăjească, Căci port, pe trup, semnele care, Domnul Iisus Hristos le are.


Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.


Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Să vă aducă, cu putere, Mereu, în inimi, mângâiere, Ca, orice lucru bun – în voi – Și orișice cuvânt apoi, Cari se vădește potrivit, Să fie bine întărit.”


„Iată, eu, de părere, sânt Că este drept acel cuvânt, Care a zis: „Cel ce râvnește A fi episcop, își dorește Un lucru bun”. Însă, să știe,


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Deci, dacă cineva voiește – Și-n urmă, se și curățește – Va fi un vas bun de cinstit, Un vas care a fost sfințit, Un vas folositor, pe care, Al său Stăpân, în casă-l are, Și cari, destoinic, se vădește, Când lucruri bune-nfăptuiește.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


„La toți, să le-amintești, să știe, Precum că trebuie să fie Supuși, mereu, stăpânilor Și-asemeni, dregătorilor, Gata fiind, mâna a pune, Pentru a face lucruri bune.


Doresc dar, ca ai noștri frați, Să se arate învățați, Primii a fi, în fapte bune. De-aceea, vreau a li se spune, Să nu mai stea neroditori; Să fie dar, folositori, Atunci când grabnice nevoi Se vor abate peste voi.


Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa