Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 25:5 - Biblia în versuri 2014

5 Mirele-ntârzia, iar ele, Într-un târziu, au adormit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Fiindcă mirele întârzia, toate fecioarele au ațipit și apoi au adormit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Întrucât mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit.

Onani mutuwo Koperani




Matei 25:5
23 Mawu Ofanana  

„Când vălul nopții a căzut, Am căutat în așternut, Pe cel care îmi e iubit, Dar iată că nu l-am găsit…


„Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”


„Dar eu mi-am scos haina, aseară. Să mă îmbrac acuma, iară? Picioarele mi-am spălat dar. Le murdăresc acuma, iar?”


Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.


Dar dacă este un rob rău, Va crede că stăpânul său Nu o să vină prea curând Și își va spune-n al sau gând: „Iată, stăpânul zăbovește!”,


A trecut multă vreme-n zbor, Când iată că stăpânul lor, S-a-ntors și – după învoială – Ceru, robilor, socoteală.


Cele-nțelepte, când plecară Cu candelele, își luară Rezerve de ulei, cu ele.


În miez de noapte-au auzit Un glas puternic ce-a strigat: „Mirele s-a apropiat! Ieșiți-i în întâmpinare!”


Când rugăciunea Și-a sfârșit, Pe ucenici, El i-a găsit Dormind. „Ce! N-ați putut să stați, Un ceas, cu Mine, să vegheați!” – I-a zis lui Petru; iar apoi,


S-a-ntors, apoi, la ucenici, Dar i-a găsit dormind, căci nici De astă dată, n-au vegheat Și iarăși, somnul i-a furat.


Norodul strâns, afară sta – Pe Zaharia-l aștepta, Nedumerit, fără să știe, De ce, în Templu, întârzie.


Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.


Vă spun că timpul se-mplinește Și le va face, în curând, Dreptate. Dar atuncea când Veni-va Fiul omului, Pe bulgărul pământului, Va mai găsi El vreo ființă, În care va mai fi credință?”


Apoi, norodului, Iisus, Această pildă, i-a mai spus: „Un om, o vie, a sădit, Iar după-aceea, a tocmit Vieri, căror le-a-ncredințat, Via-n arendă, și-a plecat Înspre o țară-ndepărtată, Lipsind o vreme-ndelungată.


„Și, cu atât mai mult, acum, Când știți că pe al nostru drum, De mântuire, ne-ncetat, Iată că ne-am apropiat. Ea-i mai aproape – ați văzut – Decât atunci când am crezut. E timpul ca să vă treziți Din somn, stând gata, pregătiți, Căci orișicine-a prins de veste În ce împrejurare este.


De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Ceea ce-aveți, tare, apoi, Să țineți, până vin la voi!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa