14 Atunci Regatul ceresc se va asemăna cu un om care înainte de a pleca în altă țară, și-a chemat sclavii și le-a oferit în administrare din bunurile lui.
„Vă spun o altă pildă dar. A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Voind lucrată ca să fie, Unor vieri a-ncredințat-o. Deci, liniștit, el a luat-o Spre alte țări, în treaba lui.
Atuncea, întâmpla-se-va, Ca și când pleacă, cineva, În altă țară și își lasă, La robii săi, avere, casă Și tot ce a mai adunat; Putere, robilor, le-a dat, Și-apoi, a spus, la fiecare, Ce fel de datorie are. Portarului, i-a poruncit, Să stea de veghe, neclintit.
Apoi, norodului, Iisus, Această pildă, i-a mai spus: „Un om, o vie, a sădit, Iar după-aceea, a tocmit Vieri, căror le-a-ncredințat, Via-n arendă, și-a plecat Înspre o țară-ndepărtată, Lipsind o vreme-ndelungată.
Dar cine este Pavel, oare? Cine-i Apolo? Ce hram are? Doar niște slujitori, mereu, În slujbă sunt, la Dumnezeu. Voi, prin aceștia, ați crezut, Și fiecare a făcut Numai după puterea lui, Dată din partea Domnului.