Matei 24:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar găsiți Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite, Toate, vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă tulburați, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Veți auzi despre războaie și vor apărea tot felul de vești despre implicațiile lor. Să nu vă speriați; pentru că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul nu va fi atunci.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Atunci aveți să auziți vorbindu-se despre războaie și zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântați, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârșitul!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de război: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, fiindcă toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.

Matei 24:6 Mawu Ofanana

Psalmi 112:7

De rele vești, teamă nu are, Căci inima lui este tare Și-ncrezătoare tot mereu, În al său Domn și Dumnezeu.

Isaia 12:2

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.

Isaia 7:4

Când pe Ahaz îl întâlnești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ia seama și fii liniștit! De teamă, nu fi stăpânit, Din pricină că doi tăciuni, Doar ca să fumege, sunt buni! N-ai teamă de Rețin – cel care Este în Siria mai mare – Și nici de-al lui Remalia

Ieremia 47:6

„Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”

Езекиел 21:28

„Tu, fiu al omului, vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre copiii cei pe care, Amon, urmași, în lume-i are, Precum și despre-a lor ocară: „Scoasă e sabia, afară Și de măcel e pregătită. De nimicire-i lustruită. E pregătită să lovească Și trebuie să strălucească!

Matei 2:3

Când astă veste a aflat, Irod tare s-a tulburat. Ierusalimul tot – cu el – S-a tulburat, atunci, la fel.

Matei 24:14

Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.”

Matei 26:54

Însă, așa de-aș fi lucrat, Cum oare s-ar fi împlinit Tot, ce-n Scripturi, a fost vestit?”

Luca 21:19

Dacă răbdare arătați, Voi, sufletul, vi-l câștigați.”

Luca 21:9

Când, de războaie, vești, găsiți, Când, de răscoale, auziți, Nu vă speriați, căci împlinite Vor trebui cele-auzite. Dar orice se va fi-ntâmplat, Sfârșitul nu va fi îndat’.

Luca 22:37

Va trebui să se-mplinească, Cu Mine, ceea ce s-a zis – Tot ce-n Scripturi se află scris: „Fost-a-ntre cei fără de lege, Pus, ca un călcător de lege.” Iar ceea ce a fost vestit, Gata-i – acum – a fi-mplinit.”

Ioan 14:1

„Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu

Ioan 14:27

Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.

2 Tesaloniceni 2:2

Ca nu cumva, dragii mei frați, Să vă lăsați voi, clătinați, Așa de repede, cumva, În mintea voastră, de ceva: Nici de-o vorbire-amăgitoare Și-asemeni, nici de vreo scrisoare Care, s-ar presupune-apoi, Că ar veni chiar de la noi, Zicând că ziua – negreșit – A Domnului, a și venit.

Revelația 6:4

Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.