Matei 24:49 - Biblia în versuri 2014

⁴⁹ Și-atunci începe și-i lovește Pe-ai săi tovarăși; iar apoi, Va prinde obiceiuri noi, Dar rele, căci o să se-adune

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁹ și începe să-i bată pe confrații lui și să mănânce și să bea cu bețivii,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁹ Dacă în consecință va începe apoi să își bată colegii de muncă, să mănânce și să bea cu bețivii,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁹ și începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁹ şi dacă va începe să-i bată pe cei care slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁹ dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii,

Matei 24:49 Mawu Ofanana

Proverbe 23:20

Să nu stai printre-aceia care Beau și se-mbuibă cu mâncare,

Isaia 56:12

„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Езекиел 34:3

Dar voi, grăsimea, o mâncați Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați. Ce e mai gras, tăiați apoi, Dar nu pașteți turma de oi.

Miheia 3:5

De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.

Matei 18:28

De datorie. A ieșit Robul afară, și-a-ntâlnit Pe un tovarăș, ce avea O sută, doar, de lei, să-i dea. Când l-a văzut, s-a repezit, L-a prins de gât și i-a vorbit, Strigându-i amenințător: „Plătește-mi ce îmi ești dator!”

Matei 24:48

Dar dacă este un rob rău, Va crede că stăpânul său Nu o să vină prea curând Și își va spune-n al sau gând: „Iată, stăpânul zăbovește!”,

Matei 24:50

Cu cei bețivi. Dar ce va spune Stăpânul său, când va sosi Și-n astă stare-l va găsi? Al lui stăpân are să vie, La ceasul pe care nu-l știe Robul acela. Negreșit,

Matei 7:15

„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.

Ioan 2:10

Zicând: „La masă, orișicine, Pune vin bun. Lumea bea bine, Iar mirele, abia apoi, Dă vinul slab – deci, mai ‘napoi. Dar tu, pe dos, ai procedat: Vinul cel bun, tu l-ai păstrat, Până târziu – precum vedem – Și-abia acum, ni-l dai, să-l bem!”

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

2 Corinteni 11:20

Când vă robește cineva, Dacă, „mâncați”, sunteți, cumva, Sau dacă cineva, apoi, Va pune mâinile pe voi, Dacă, de sus, sunteți priviți, Ori, în obraz, sunteți loviți, Voi trebuie – dragii mei frați – Necontenit, ca să răbdați.

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

1 Petru 5:3

Nu ca și cum v-ați fi făcut Stăpâni, pe cei ce v-au căzut La împărțeală, ci să știți, Ca pildă, turmei, să îi fiți.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

Revelația 13:7

Fiara – așa cum am văzut – Război, cu sfinții, a făcut, Și a ajuns ca, la sfârșit, Pe-aceștia să-i fi biruit. În felu-acesta, stăpânire A pus, peste întreaga fire, Pe orice neam, pe-orice popor, Indiferent de limba lor, Indiferent de seminție.

Revelația 16:6

Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”

Revelația 17:6

Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,

1 Samuel 2:29

De ce călcați acuma oare, Jertfele Mele, în picioare? De ce călcați daruri ce sânt Aduse la locașul sfânt, După poruncile-așezate Și după legile lăsate? Dar cum se face că-ndrăznești Ca pe ai tăi fii să-i cinstești Cu mult mai mult, decât pe Mine, Ca să vă meargă vouă bine, Ca să mâncați pe săturate, Din roadele întâi luate, Să vă-ngrășați pe nesimțite, Din lucrurile dăruite De către-al Meu popor, mereu?