Matei 24:48 - Biblia în versuri 2014

⁴⁸ Dar dacă este un rob rău, Va crede că stăpânul său Nu o să vină prea curând Și își va spune-n al sau gând: „Iată, stăpânul zăbovește!”,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴⁸ Dar, dacă sclavul acela rău zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁸ Dar dacă sclavul este unul rău, va zice în inima lui «Stăpânul meu întârzie!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁸ Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie»

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴⁸ Dar dacă este un slujitor rău care zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină…

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁸ Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină’,

Matei 24:48 Mawu Ofanana

2 Regi 5:26

N-a fost cu tine?” – a-ntrebat Prorocu-atuncea, supărat. „E timpul ca argint să iei?” – Mai întrebase Elisei. „E timp să iei măslini și oi, Sau robi și roabe, vii sau boi, Ori straie? Toate sunt în van,

Qohelet 8:11

Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,

Isaia 32:6

Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.

Езекиел 12:22

Îmi zise: „Fiu al omului, Ce-i acea vorbă de ocară Și de batjocură, din țară, Pe care cei din Israel O folosesc, zicând astfel: „Zilele trec, ceas după ceas, Și ne-mplinite au rămas Vedeniile!”? Să le spui:

Езекиел 12:27

Îmi zise: „Fiu al omului, Iată ce zice Israel: „Vedeniile de la el Nu sunt aproape de-mplinire, Pentru că a lui prorocire E pentru vremi îndepărtate, Nu pentru cele-apropiate!”

Matei 18:32

Stăpânul l-a chemat la el, Degrabă, pe robul acel: „Tu, rob viclean, ai fost iertat De datorie! M-ai rugat, Iar eu, de tine, am avut Milă. Tu, însă, n-ai făcut La fel, cum m-am purtat cu tine!

Matei 24:47

Iată, un adevăr v-am spus: Atunci, acel rob va fi pus – De-al său stăpân – drept cel mai mare, Peste averea ce o are.

Matei 24:49

Și-atunci începe și-i lovește Pe-ai săi tovarăși; iar apoi, Va prinde obiceiuri noi, Dar rele, căci o să se-adune

Matei 25:26

„Rob leneș și viclean și rău!” – I-a spus stăpânul, supărat – „Că secer și n-am semănat, Strâng făr’ să vântur, ai știut! Dar dacă spui că te-ai temut, Atunci, de ce n-ai înmulțit Banul, pe care l-ai primit!?

Marcu 7:21

Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii,

Luca 12:45

Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.

Luca 19:22

Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.

Ioan 13:2

La cină-apoi, în gând – cel rău – A pus, în ucenicul Său – În Iuda, zis Iscarioteanul, Ce-a fost fiul lui Simon – planul Ca să Îl vândă, pe Iisus.

Fapte 5:3

Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,

Fapte 8:22

Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat.

Deuteronom 15:9

Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.

Deuteronom 9:4

Când Domnul o să-i izgonească Din față-ți și-o să-i nimicească, Să nu cumva să te trezești – În inima ta – să vorbești, Gândind că „Domnul o să-mi dea, Doar pentru bunătatea mea, Țara aceasta-n stăpânire”, Căci iată, eu îți dau de știre Că, pentru a lor răutate, Popoarele sunt alungate.