Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:35 - Biblia în versuri 2014

35 Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Cerul și pământul nu vor supraviețui; dar cuvintele Mele vor rămâne confirmate de tot ce se va întâmpla.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:35
23 Mawu Ofanana  

Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.


Cuvântul Tău, o Domnul meu, În ceruri, dăinuie mereu.


Iată că legea Domnului Se-arată-a fi desăvârșită, Căci numai ea este menită Ca ne-ncetat să ne vegheze Și suflete să-nvioreze. Mărturisirea ce-a fost dată De Domnul este-adevărată, Și-nțelepciune dă, ușor, Omului cel neștiutor.


Eu – legământul – niciodată, Nu-l voi călca căci, negreșit, Nu voi schimba ce am rostit.


Orice cuvânt al Domnului, E încercat, în lucrul Lui. El este scut, pentru acel Care se va încrede-n El.


Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.


Iată că iarba se usucă Iar floarea are să se ducă, Însă va dăinui, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,


Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Așa e și Cuvântul Meu – Cuvânt pe care-L rostesc Eu – Căci nu Se-ntoarce înapoi Făr’ a aduce rod apoi, Ci-Mi împlinește, negreșit, Voia și planul ticluit.


Aceste lucruri au venit Degrabă, și s-au împlinit Lovind în Nebucadențar, Precum spusese Beltșațar.


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Căci Eu, adevărat vă zic, Că nu se va știrbi nimic Din Lege, cât se va vedea Cer și pământ, pentru că ea, Slovă cu slovă, se-mplinește.


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine. Al Meu cuvânt, veșnic, se ține!


Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, rămâne!


Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,


Însă Cuvântul Domnului Rămâne-n veacul veacului. Și-acest Cuvânt v-a fost vestit: Prin Evanghelie L-ați primit.”


Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.


Scrie-i la îngerul pe care, În Laodiceea, îl are Biserica, în frunte, pus: „Iată ce a avut de spus, Cel care-i Amin, ne-ndoios, Cel ce e Martor credincios Și-adevărat, Cel ce-a-nceput Zidirea care s-a făcut De către Domnul Dumnezeu:


Cerul – în clipele acele – Asemeni unei cărți de piele Ce o faci sul, s-a strâns, deodată. Munți și ostroave totodată, Mișcatu-s-au din locul lor, Cu-n vuiet înfricoșător.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa