Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:30 - Biblia în versuri 2014

30 Atunci doar, se va arăta Semnul – care-l veți aștepta – Semnul Fiului omului. Popoarele pământului, În acea zi, au să bocească, Iar lumea are să-L zărească Venind, pe Fiul omului, Plutind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Și atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului. Atunci toate semințiile pământului se vor jeli și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare glorie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Atunci va fi evidentă pe cer apariția Fiului Omului. Toate familiile pământului vor plânge și vor privi cu regret pe Fiul omului venind pe norii cerului cu autoritate și într-o mare glorie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; și tot atunci își vor bate [pieptul] toate triburile pământului și îl vor vedea «pe Fiul Omului venind pe norii cerului» cu putere și mare glorie.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, toate seminţiile pământului îşi vor bate pieptul şi Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:30
17 Mawu Ofanana  

În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


Ierusalimul se stârnește, În ziua ‘ceea, și jelește De la Hadadrimon pornind, Și la Meghidon încheind.


Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”


La fel precum s-a întâmplat Când în corabie-a intrat Noe – deci ca în vremea lui – Și-atunci când Fiu omului Vine, la fel are să fie.


Dar nimenea n-a observat Nimic și, astfel, a venit Potopul ce i-a înghițit; Iar la sfârșitul veacului, Atunci când Fiul omului – Din nou – la voi are să vie – Și-atunci – la fel are să fie.


„Da! Eu sunt!” le-a răspuns Iisus „Ba mai mult, iată ce-am de spus: De-acum, Îl veți vedea, mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Șezând, pe Fiul omului, Căci braț e, al puterii Lui. Pe norii cerului, și voi, Îl veți vedea venind, apoi!”


Atuncea, o să se zărească, Pe nori, cum are să sosească – Cu slava și puterea Lui Eternă – Fiul omului.


„Acuma, despre ce ne-ai spus, Avem, niște-ntrebări, de pus: Când oare, au să se-mplinească Toate? Ce semn o să vestească Atunci, că timpul s-a-mplinit?”


Atunci, are să se-mplinească Timpul, și are să-L zărească Lumea, pe Fiul omului, Venind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.


De-acuma, Fiul omului Va sta la dreapta Domnului, Căci braț Îi este El, mereu, Puterilor lui Dumnezeu” – Zise Iisus. Toți au strigat,


Care i-au întrebat apoi: „De ce priviți, spre ceruri, voi, Bărbați Galileeni? Iisus, Cel care-n slăvi S-a-nălțat, sus – Cel care pân’ acum a fost Aicea, în mijlocul vost’ – La fel, va reveni, curând, Cum L-ați văzut, la cer, mergând.”


Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,


Iată că în curând, El vine Și, pe aripi de vânt, se ține; Oricare ochi Îl va vedea. Va fi văzut – de-asemenea – Și de acei cari L-au străpuns. Atuncea, când va fi ajuns, Toată sămânța omenească Are să-nceapă să bocească. În timpurile care vin, Așa se va-ntâmpla – Amin – Când se-mplinește-acest cuvânt.


„Atunci, în cer, s-a arătat, Un mare semn. Am ridicat Ochii, în sus, și am văzut Că o femeie-a apărut. Era învăluită-n soare Și avea, luna, sub picioare. Pe cap, cunună minunată, Purta femeia, însăilată Fiind, dintr-un șireag de stele, Cari sunt douăsprezece ele.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa