Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:3 - Biblia în versuri 2014

3 Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L-au întrebat: ‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 El a stat jos pe Muntele Măslinilor, iar discipolii Săi au venit și L-au întrebat separat: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Care va fi dovada venirii Tale și a sfârșitului acestui secol?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Pe când ședea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii și i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul venirii tale și al sfârșitului lumii?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 El s-a aşezat pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El deoparte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?”

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:3
23 Mawu Ofanana  

Drumul a dat, norodului, Și-apoi, cu ucenicii Lui, Iisus, în casă, a intrat, Iar ei, acolo, L-au rugat: „Am vrea, pilda cu-acea neghină, Cari fost-a pusă în grădină, S-o tălmăcești.” El, imediat,


Când acest veac se va sfârși, Atunci, îngerii vor ieși Și-i vor alege pe cei răi, Dintre cei buni. Apoi, o să-i


Discipoli-I, L-au înștiințat: „Știi? Fariseii au aflat, Acuma, în a Ta vorbire, O pricină de poticnire.”


Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.


Adevărat vă spun: din cei Cari stau aici – mulți dintre ei – Al morții gust n-au să-l simțească, Până când are să sosească, Aici, iar, Fiul omului, În slava-mpărăției Lui.”


„Doamne, de ce, noi nu putem, Pe dracu-acela, să-l scoatem?” – Au întrebat, apoi, în cor, Toți ucenicii. Atunci, lor,


Pe muntele Măslinilor, Din rândul ucenicilor – Sosind – Iisus, doi a ales Și, înainte, i-a trimes: „Suntem lângă Ierusalim Și, în curând, o să sosim, În Betfaghe. ‘Naintea noastră,


Să n-o credeți. Cum e văzut Fulgerul, care s-a născut În slăvi, ieșind din răsărit – Tăind până în asfințit, Tot cerul, cu lumina lui – La fel, și Fiul omului, Văzut va fi, când o să vie.


Atunci doar, se va arăta Semnul – care-l veți aștepta – Semnul Fiului omului. Popoarele pământului, În acea zi, au să bocească, Iar lumea are să-L zărească Venind, pe Fiul omului, Plutind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.


La fel precum s-a întâmplat Când în corabie-a intrat Noe – deci ca în vremea lui – Și-atunci când Fiu omului Vine, la fel are să fie.


Dar nimenea n-a observat Nimic și, astfel, a venit Potopul ce i-a înghițit; Iar la sfârșitul veacului, Atunci când Fiul omului – Din nou – la voi are să vie – Și-atunci – la fel are să fie.


Dacă stăpânul casei știe Ceasul la care o să vie Hoțul, ca să îl jefuiască, El, casa, o să și-o păzească.


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Atunci, mulți – ce L-au ascultat – Nedumeriți, au întrebat: „Când, oare, au să se-mplinească Toate? Ce semn o să vestească, Ceea ce Tu, acum, ne-ai spus?”


Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa