Matei 24:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ Imediat după necazul acelor zile, „soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Imediat după dezastrul din acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer pe pământ și corpurile cerești vor fi destabilizate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Îndată după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ Îndată după acele zile de necaz soarele se va întuneca, luna nu va mai da lumină, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi clătinate.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate.

Matei 24:29 Mawu Ofanana

Qohelet 12:2

Până când încă este soare Și până când lumină are Luna și stelele, șuvoi; Până când norii, după ploi, N-au să revină de îndată, Să-ntunece iar, bolta toată;

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Isaia 24:23

Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.

Isaia 34:4

Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.

Ioel 2:10

Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.

Ioel 3:15

Iată că soarele, aflat Pe boltă, s-a întunecat. Luna apoi de-asemenea, Întunecată e și ea, Iar stelele cerurilor Pierdut-au strălucirea lor.

Amos 5:20

Când ziua Domnului se-arată, Nu va fi ea, întunecată? Când va veni ea, peste fire, Are să aibă strălucire? Sau când în lume o să vină, Nu-i beznă, în loc de lumină?

Amos 8:9

„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.

Matei 24:21

Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată.

Matei 24:8

Dar toate-aceste lucruri sânt, Începerea durerilor.

2 Petru 3:10

Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.

Revelația 8:12

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al patrulea A răsunat, a fost lovit Soarele, cari s-a înnegrit Pe o treime-apoi, din el. Cu luna, s-a-ntâmplat la fel; Cu stelele, de-asemenea. Lumina zilei nu avea, Puterea de la început; Cu o treime, a scăzut, Iar noaptea și ea se arată Că este mai întunecată.