Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:27 - Biblia în versuri 2014

27 Să n-o credeți. Cum e văzut Fulgerul, care s-a născut În slăvi, ieșind din răsărit – Tăind până în asfințit, Tot cerul, cu lumina lui – La fel, și Fiul omului, Văzut va fi, când o să vie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Căci așa cum iese fulgerul din est și se vede până în vest, tot așa va fi venirea Fiului Omului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Pentru că apariția Fiului Omului va fi asemănătoare fulgerului care se vede de la Est la Vest.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Căci așa cum fulgerul vine la răsărit și luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Căci, aşa cum se iveşte fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului.

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:27
18 Mawu Ofanana  

Al Său glas ceru-l dominează Iar al Lui fulger luminează Până la margini de pământ;


Ești tu în stare să arunci Fulgere cari să te slujească? Venit-au ele să-ți vorbească, Și ți-au răspuns când le-ai chemat, „Aici suntem! Ne-am prezentat!”?


Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.


Făpturile-au pornit apoi, Și-au alergat iar, înapoi. Când s-au întors, s-au dovedit, Iuți – ca un fulger – negreșit.


Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.


Dar cine, însă, va putea Ca în picioare să mai stea, La arătarea Domnului, Când o să vină ziua Lui? Ca și leșia cea pe care Cel ce e-nălbitor o are Și precum focul de cuptor Ce îl aprinde-un topitor, Domnul – atunci – are să fie, Când a Lui zi are să vie.


‘Nainte însă ca să vie A Domnului zi, pe Ilie, Am să-l trimit în acel loc, Pentru că el Îmi e proroc. Deci până încă nu se-arată Ziua aceea-nfricoșată, La voi va trebui să vie Cel care e chemat Ilie.


Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.


Adevărat vă spun: din cei Cari stau aici – mulți dintre ei – Al morții gust n-au să-l simțească, Până când are să sosească, Aici, iar, Fiul omului, În slava-mpărăției Lui.”


Când vă vor zice: „E-n pustie Hristos!” Nu mergeți: n-o să fie! Sau că „Hristosul ascuns este În odăițe!”, astă veste


Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”


La fel precum s-a întâmplat Când în corabie-a intrat Noe – deci ca în vremea lui – Și-atunci când Fiu omului Vine, la fel are să fie.


Dar nimenea n-a observat Nimic și, astfel, a venit Potopul ce i-a înghițit; Iar la sfârșitul veacului, Atunci când Fiul omului – Din nou – la voi are să vie – Și-atunci – la fel are să fie.


Astfel, mereu, gata să fiți, Căci va veni – când nu gândiți – La voi, iar, Fiul omului.


Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”


Deci, prin răbdare lungă, voi, În inimi, vă-ntăriți apoi; Căci e aproape vremea-n care, Al nostru Dumnezeu apare.


Iată-n ce fel, au să vorbească: „Unde-i făgăduința Lui, A revenirii Sale? Nu-i! Vedeți? Nimic nu s-a clintit. Ai noști’ părinți au adormit Și totul este neschimbat, Ca la-nceput. Nu s-a mișcat Nimica, în cuprinsul firii, De la începerea zidirii!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa