Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:17 - Biblia în versuri 2014

17 În ce-i privește pe aceia Care găsiți, atunci, fi-vor Pe-acoperișul caselor, Să nu coboare ca să-și ia Lucruri din casă, ci să stea Acolo unde-au fost surprinși.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Cine va fi pe terasa casei, să nu (mai) coboare să își ia ceva din ea;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 cel care se află pe terasa [casei] să nu coboare ca să ia ceva din casă,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare să-și ia lucrurile din casă;

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:17
14 Mawu Ofanana  

Era-ntr-o zi, mai către seară, Când David a ieșit afară, Ca să se plimbe. El avea Un obicei, căci se suia Pe-acoperișul casei sale, Ca să se plimbe-apoi, agale. Astfel, pe casă, s-a suit Și de acolo a zărit Cum o femeie se-mbăia. La chip, aceasta se vădea Foarte frumoasă ca să fie.


Satana-n clipele acele Răspunse: „Piele pentru piele! Omul dă totul, pentru viață,


Ceea ce-n beznă vă spun Eu, Să spuneți, la lumină, vreau. Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit, Trebuie propovăduit De la-nălțimea caselor.


Fugiți, în munți, cei din Iudeea!


Atunci, cei care au fost prinși În câmp, să nu vină-napoi Să își ia haina, ca apoi


De viață, nu vă-ngrijorați Gândindu-vă ce-o să mâncați Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați, Cu ce anume vă-mbrăcați. Prețul pe cari viața îl are, Decât al hranei, nu-i mai mare? Și nu e prețul trupului Mai mare decât straiul lui?


Ceea ce-n beznă ați rostit, Fi-va-n lumină, auzit. Ce la ureche veți șopti – În odăițe – se va ști, Și se va spune tuturor, De la-nălțimea caselor.


Ei, la Iisus, au încercat S-ajungă, dar n-au izbutit. Atunci, pe casă, s-au suit Și o spărtură au făcut, Pe-acoperiș, pân’ au putut, Pe slăbănog, să îl strecoare, Cu pat cu tot, și să-l coboare, Apoi, în fața lui Iisus.


În ziua ce-a urmat, în zori, Pe când ceata de slujitori, De Iope, se apropia, Cam pe la ceasu-al șaselea, Petru, pe casă, s-a suit, Ca să se roage, liniștit.


O casă nouă, când zidești, Cu-n pălimar să-mprejmuiești Acoperișul, căci de are Ca, de pe ea – din întâmplare – Să cadă-un lucrător din cei Aduși pentru zidirea ei, Vina de sânge nu va sta, Atuncea, peste casa ta.


De pe-nălțime, înapoi, Către cetate-au mers apoi, Unde, pe casă, s-au urcat Și amândoi de vorbă-au stat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa