Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:15 - Biblia în versuri 2014

15 „De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citește să înțeleagă!),

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Când veți vedea pe reprezentantul distrugerii (despre care a vorbit profetul Daniel) ajuns în locul sfânt” – cine citește, să înțeleagă despre ce este vorba –,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Așadar, când veți vedea urâciunea pustiirii, de care se vorbește în profetul Daniél, stând în locul sfânt – cel care citește să înțeleagă –,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 De aceea, când veţi vedea că urâciunea pustiirii despre care a vorbit profetul Daniel este aşezată în locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! –

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 De aceea , când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel , așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! –

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:15
19 Mawu Ofanana  

Iată acum, un semn prin care O să cunoască fiecare Că-n locu-acesta o să fiți Voi toți, în urmă, pedepsiți, Ca să-nțelegeți cum că Eu Îmi împlinesc cuvântul Meu Și că această împlinire Vă este spre nenorocire.


Când am ajuns în fața lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide ochii și privește Și-ascultă tot ce se vorbește! Astfel, la lucrurile toate Ce au să-ți fie arătate, Să iei aminte, negreșit, Căci pentru-aceasta ai venit! Tot ceea ce vei fi văzut, Apoi vei face cunoscut În lume, casei cea pe care Neamul lui Israel o are.


Printre cei care-au fost luați Atunci, din Iuda, sunt aflați Hanania și Daniel, Azaria și Mișael.


O oaste, va trimite el, Spurcând Locașul sfânt astfel Și cetățuia, totodată. Va face, jertfa necurmată Să înceteze și va pune A pustiirii urâciune, În loc. O să se folosească De lingușiri, s-ademenească Pe cei cari, împotrivă, sânt, Căci rupt-au legământul sfânt.


De când n-o să mai fie dată Jertfa ce este necurmată, De când se-așează peste fire A urâciunii pustiire, Pe-al timpului răboj, trecute Mai sunt o mie două sute Și nouăzeci de zile. Iată,


Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea!


Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.


Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”


Fugiți, în munți, cei din Iudeea!


„Iată că vă mai dau o știre: A „urâciunii pustiire”, Atunci când veți vedea că șade În locu-n care nu se cade – Cine citește să-nțeleagă Și-nvățătură să culeagă – Fugiți în munți, cei din Iudeea!


Curând, veni-vor zile grele: Vei îndura valuri de rele, Vrăjmașii au să te-nconjoare; Cu lanțuri au să te-mpresoare Și-au să te strângă, ne-ncetat, Din toate părțile, de-odat’.


„Vouă vă spun: atuncea când, Oști, veți vedea, înconjurând Ierusalimul, s-aveți știre, Că a venit a lui pieire.


Sfârși-vor toți, crezând în El, Dacă Îl vom lăsa. Apoi, Vor da năvală, peste noi, Romanii, și-au să nimicească Neamul și glia strămoșească.”


Strigând: „Bărbați Israeliți! Dați-ne, grabnic, ajutor! Iată, acest înșelător, E cel cari propovăduiește, În toată lumea, și vorbește, Mereu, contra norodului Și împotriva Legii lui Și a locașului în care Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare. Ba, mai mult încă: a băgat, În Templu, Greci; și a spurcat Locașul sfânt.” Ei au văzut,


Pe dată, martori mincinoși Au fost găsiți, și-n față scoși, Ca să depună mărturie: „Iată, așa precum se știe, Oricând și-oriunde se găsește, Doar hule, acest om rostește, În contra locului cel sfânt,


„Cu-atât mai mult – zic eu apoi – Că trebuie-a ne ține noi, De-aceste lucruri – negreșit – Pe care-acum, le-am auzit, Să nu ajungem – iubiți frați – De ele-a fi îndepărtați.


Ferice de aceia care Citesc și-ascultă, dând crezare, Cuvintelor din prorocie, Iar după-aceea, au să știe, Ca lucrurile auzite, Să le păzească, neclintite! Căci vremurile s-au scurtat, Iar timpul s-a apropiat!


Atent, s-asculte omul care, Urechi, a dovedit că are, Ceea ce Duhul a rostit, Când, la Biserici, a vorbit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa