Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Această Veste Bună a Regatului va fi predicată în toată lumea, ca să fie o probă (în vederea Judecății) pentru toate națiunile lumii. Atunci va veni sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Și această evanghelie a împărăției va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:14
29 Mawu Ofanana  

Iată că vine ziua când Te pomenești și tu, la rând! Iată, toiagul înflorește! Iată, mândria odrăslește!


Astfel, să propovăduiți: „A cerului Împărăție, Aproape-i – gata e să vie!”


Vă spun că dacă, dintre voi, Se învoiesc să ceară doi, Un lucru, pe acest pământ, Le va fi dat de Tatăl Sfânt.


Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?”


Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar găsiți Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite, Toate, vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.


Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când


Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință.


Dar, mai ‘nainte ca să vie Tot ceea ce v-am povestit, Cuvântu-Mi fi-va răspândit, Căci Evanghelia ce-i vestită, Trebuie propovăduită La Neamuri, în ținutul lor, Spre folosința tuturor.


În vremea ‘ceea, a ieșit Un ordin, ce a stabilit Ca toată lumea să se-nscrie, Deci, un recensământ să fie. Cezar August fusese cel Ce hotărâse-n acest fel.


El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.


Satan, pe-un munte, L-a urcat, Iar după ce I-a arătat Întinderea pământului – Cu toată-mpărăția lui –


De la-nceputuri, până când, La cer, S-a înălțat, zburând, După ce mai întâi a dat, Prin Duhul Sfânt, și a lăsat Apostolilor Lui, atunci, Acolo, ale Lui porunci.


Oameni avură, printre ei, Pe un proroc, Agab, numit. Prin Duh, acesta a vestit Că lumea fi-va bântuită, Curând, de-o foamete cumplită. Când lucru-acesta s-a-ntâmplat, Claudiu fost-a împărat.


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,


Mare primejdie ne vine, Din acest fapt. Vedeți dar, bine, Cum că a noastră meserie, Disprețuită o să fie, Templul Dianei socotit Ca un nimic și, negreșit, Faima Dianei – cea cinstită În toată lumea – nimicită.”


Știu, chiar acum când vă vorbesc, Că voi, cei printre care eu Vestit-am al lui Dumnezeu Împărăție, nu puteți Ca fața să mi-o mai vedeți.


Întreb dar: „N-au auzit ei?” Ba da, pentru că, negreșit, Ale lor glasuri au vorbit, Pe fața-ntregului pământ, Și a pătruns al lor cuvânt În orișicare loc, și-anume, Până la margine de lume.”


Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.


Care-a ajuns până la voi – Precum și-n toată lumea-apoi – Dând roade și crescând, mereu. De harul, de la Dumnezeu, De la-nceput, ați auzit – Ba încă, voi l-ați și simțit –


El spune un lucru anume, Atunci când, iar, Îl duce-n lume Pe Cel dintâi născut: „Mereu, Toți îngerii lui Dumnezeu, Să I se-nchine, negreșit!”


Încredințați astfel, să fim Că lumea, despre cari vorbim – Adică lumea viitoare, Care va fi nepieritoare – Nu pentru îngeri e adusă În starea de a fi supusă.


Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.


Aceste duhuri, de draci, sânt, Și pot să facă, pe pământ, Semne, cum nu s-au mai văzut, Căci au un lucru de făcut: Ele vor trebui, anume, Ca pe-mpărații de pe lume Să-i strângă într-un loc apoi, Spre a fi gata de război Când va veni ziua cea mare A Dumnezeului Cel care Atotputernic e, mereu.


Fiindcă tu ai arătat Că ai păzit, neîncetat, Cuvintele răbdării Mele, În clipele acelea grele, Când ceasul încercării vine, Te voi păzi și Eu, pe tine. Acela e un ceas anume, Ce va să vină peste lume, Să-ncerce oamenii ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa