Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 24:13 - Biblia în versuri 2014

13 La cei mai mulți. Dar mântuit, Va fi cel cari, pân’ la sfârșit, Să rabde totul, va să știe.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dar cine va rezista până la sfârșit, va fi salvat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Onani mutuwo Koperani




Matei 24:13
12 Mawu Ofanana  

Pe voi, lumea vă va urî Din pricina Numelui Meu, Însă acela – vă spun Eu – Cari va răbda pân’ la sfârșit, Are să fie mântuit.


În vremurile-acelea grele, Din pricina fărădelegii – Care sub ochiul blând al Legii, Mereu, are să se-nmulțească – Iubirea o să se răcească,


Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar găsiți Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite, Toate, vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.


Lumea, pe voi, vă va urî, Din pricina Numelui Meu. Dar cel care va ști, mereu, Să rabde, până la sfârșit, Are să fie mântuit.”


Dacă răbdare arătați, Voi, sufletul, vi-l câștigați.”


Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare.


Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.


Să știți că El, pân’ la sfârșit, Vă întărește, negreșit, Ca fără vină să fiți voi, Când se va-ntoarce înapoi, Din slăvile cerești – de sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus.


Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”


Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.


Însă acum, Iisus Hristos – Ca Fiu – se-arată credincios A fi peste-a lui Dumnezeu Casă; iar casa Lui, mereu, Într-adevăr, suntem chiar noi, Dacă ne vom păstra apoi Nădejdile, pân’ la sfârșit, Și-al nostru crez, nezguduit – Cu care-acum, ne lăudăm.


Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa