Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 23:9 - Biblia în versuri 2014

9 De-asemenea, atenți să fiți Și, „Tată”, să nu mai numiți Pe nimeni, pe acest pământ, Pentru că Unu-i Tatăl Sfânt, Pe care-n ceruri Îl aveți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume Cel ceresc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Nici «Părinte» să nu numiți pe nimeni pe pământ; pentru că voi aveți un singur Părinte: Acela care este în cer.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Și nici «tată» să nu spuneți [nimănui] între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Să nu numiţi pe nimeni tată pe pământ, pentru că unul singur este Tatăl vostru, Acela care este în cer.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Și ‘Tată’ să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.

Onani mutuwo Koperani




Matei 23:9
16 Mawu Ofanana  

O cruntă boală l-a lovit Pe Elisei, și a murit. Când încă era-n viață el, Cel ce domnea în Israel – Ioas – s-a dus de l-a cătat. În casa lui când a intrat, A plâns zicând aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!”,


Atuncea, Elisei – speriat – Privind spre ceruri, a strigat În urma lui, aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!” Pe urmă, nu l-a mai zărit Pe-al său stăpân și – necăjit – Veșmântul și l-a sfâșiat. A mers apoi și a luat Mantaua pe cari o lăsase Ilie, când la cer, plecase.


Al lui Israel împărat, Pe Elisei, l-a întrebat: „Spune-mi părinte, să-i lovesc? Voiești să îi măcelăresc?”


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


Nici „Dascăli”, să nu vă spuneți, Căci unul e „Învățător” – Hristos – și e al tuturor.


Toate acestea-s căutate, De neamuri. Ele vă sunt date De Tatăl vostru, care știe De ce anume o să fie Nevoie. Acum, ascultați:


Deci, dacă voi, cari răi sunteți Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel cu-ai voștri prunci – Cu-atât mai mult, Domnul, atunci, Va da, celor ce Îi vor cere, Doar lucruri bune, cu plăcere.


„Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!”


Chiar dacă întâmpla-se-va, Ca în Hristos, s-aveți, cumva, Învățători cari, numărați, Să fie zece mii – dragi frați – Totuși să știți că nu puteți, Mai mulți părinți, ca să aveți. Numai pe mine m-ați avut, Căci, în Hristos, eu v-am născut, Prin Evanghelia Sa, pe care, Eu am vestit-o-n lumea mare.


Vă voi fi Tată” – Domnul zice – „Iar voi Îmi sunteți fii și fiice.”


Dacă acei care ne sânt Părinții noștri, pe pământ, Ne-au pedepsit și tot le-am dat Cinstirea ce au meritat, Nu trebuie ca fiecare – Tatălui duhurilor – oare, Mereu supuși, ca să Îi fim Și-n felu-acesta, să trăim?


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa