Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 22:3 - Biblia în versuri 2014

3 Prin robii săi, el a chemat Nuntașii. Mulți l-au refuzat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Și-a trimis sclavii să cheme la nuntă pe cei invitați; dar ei nu au vrut să vină.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

Onani mutuwo Koperani




Matei 22:3
30 Mawu Ofanana  

Femeile, de peste fire, Se-adună în mare oștire Și vor aduce daruri bune, Când Domnul un cuvânt va spune.


Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,


Domnul Și-a scos, de dimineață, Prorocii, în a voastră față. Voi, însă, nu i-ați ascultat,


Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!


Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.


Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.


„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.


Însă, la vremea rodului, Trimise robi, să i se dea Partea ce i se cuvenea, Din roade. Dar, robii trimiși


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


Le-a spus așa: „Vă pocăiți! Veniți la calea Domnului! Împărăția cerului


Iisus a zis, despre ai Săi: „Se pot nuntașii văieta, Cât mirele, cu ei, va sta? Veni-vor, însă, zilele, Când fi-va luat mirele Și-atuncea, vor posti și ei.


Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!


Feciorul, cum a auzit, S-a-nfuriat și n-a voit, Apoi, în casă, a intra; Dar tatăl său, care era, Cu fiul cel mai mic, la masă, Veni și îl chemă în casă.


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


Totuși, la Mine, nu veniți, Ca astfel, viață, să primiți!


Văzând mulțimea adunată, Iudeii, iute, s-au umplut De pizmă și au început, Contra lui Pavel, să vorbească Și chiar să îl batjocorească.


Pe când, însă, de Israel, El a vorbit, în acest fel: „În toate zilele-nadins, Mâinile Mele s-au întins Spre un norod cari, răzvrătit – Neîncetat – s-a dovedit, Și care este un popor – La vorbă – împotrivitor.”


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Tocmai de-aceea – fraților – Iisus este mijlocitor, Pentru acest nou legământ, Iar toți aceia care sânt Chemați să ia în stăpânire Nepieritoarea moștenire Care li s-a făgăduit – Și care au păcătuit Sub legământul încheiat Întâi – acum au căpătat, Prin moartea Lui, răscumpărare, Pentru-a lor vină, și iertare.


Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!


Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa