Matei 22:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Irodiani, ei au trimis – Cu ucenicii lor – și-au zis: „Învățătorule, venim La Tine, pentru că noi știm Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis: ‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Au trimis la El pe discipolii lor împreună cu niște irodieni. Aceștia I-au zis: „Învățătorule, știm că ești corect și că înveți oamenii adevărul referitor la relația lor cu Dumnezeu. Mai știm despre Tine că nu faci evaluări bazat pe lucruri exterioare și că nu Te lași intimidat de nimeni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁶ I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.

Matei 22:16 Mawu Ofanana

1 Regi 22:14

„Spun ceea ce, de sus, îmi vine”– Răspunse Mica-ndată. „Eu, Doar ce-mi va spune Dumnezeu, Am să îi spun. Nimic mai mult, Căci eu, de Dumnezeu, ascult. Viu este Domnul, că-i voi spune Tot ce în inimă-mi va pune.”

Psalmi 12:2

Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.

Psalmi 5:9

Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.

Psalmi 55:21

Dulci ca smântâna, se vădesc Ale lor guri, când glăsuiesc. În inimi de privești apoi, Vedea-vei că poartă război. Ale lor vorbe sunt frumoase, Dar ele sunt alunecoase Ca untdelemnul din măsură. Însă atunci când ies din gură, Drept niște săbii se vădesc.

Proverbe 29:5

Acela cari și-a lingușit Aproapele, i-a pregătit O cursă, căci lauda lui E-un laț întins aproapelui.

Maleahi 2:6

Căci Legea adevărului Aflatu-s-a în gura lui Și-astfel nimic nelegiuit, Pe buze, nu i s-a găsit. Cu Mine-a mers el, peste fire, În pace și neprihănire Și-apoi pe mulți i-a abătut Din relele ce le-au făcut.

Maleahi 2:9

„Am să vă fac disprețuiți Și o s-ajungeți înjosiți În fața-ntregului popor, Căci fețele oamenilor, Neîncetat, voi le priveați Atunci când Legea tălmăceați, Și pentru că nu ați păzit Căile ce le-am rânduit.”

Matei 22:24

„Învățătorule, a scris Moise, că de-ntâmpla-se-va Și o să moară cineva, Fără să fi avut copii, Atuncea, fratele său – știi – Va trebui să se însoare Cu văduva acelui care Murit-a, și să îi ridice Urmași – căci Moise așa zice.

Matei 22:26

Și cel de-al doilea a murit; La fel, și-al treilea a pățit, Și-al patrulea, și-al cincilea, Pân’ a murit și-al șaptelea.

Matei 26:18

El zise: „Mergeți în cetate Căci gata sunt, acolo, toate. Un om anume-o să-ntâlniți, Căruia, astfel, să-i vorbiți: „Învățătorul nostru vine Aici, și ne-a trimis la tine, Să-ți spunem: „Iată, vremea Mea Se-apropie. Acum, aș vrea, În casa ta să mă așez, Ca Paștele să le serbez, Cu ucenicii.” Ei s-au dus

Matei 26:49

Apoi – urmat de-ai săi fârtați, De la distanță – de Iisus, Apropiindu-se, I-a spus: „Învățătorule! A-Ți spune, O vorbă am: cu plecăciune!” Vorbindu-I, s-a apropiat Și, pe obraz, L-a sărutat.

Marcu 10:17

Iisus, să plece, a voit, Când tocmai, iată, s-a ivit Un tânăr. El a alergat, În fața Lui s-a închinat Și-a zis, privindu-L rugător: „O, bunule Învățător, Ce trebuie să-ndeplinesc, Ca viață-n veci, să dobândesc?”

Marcu 12:13

Furioși că n-au făcut nimic, Au încercat un șiretlic: Irodieni și Farisei, Trimis-au la Iisus, iar ei Să-ncerce, curse, a-I întinde, Cu vorbe, ca să-L poată prinde.

Marcu 12:14

Aceștia-n fața lui Iisus, Înfățișându-se, au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că tot ce spui, e-adevărat. Norodului, i-ai arătat, Prin adevăr, a Domnului Cale; la fața omului, Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat – De nimenea nu ți-a păsat. Ne spune așadar, cum vezi Problema birului? Ce crezi – Pentru că iată, noi nu știm! – Se cade, oare, să plătim Bir, la Cezar? Deci, Tu ce spui?

Marcu 3:6

Iar Fariseii L-au lăsat; Afară, după ce-au ieșit, Să-L prindă, ei s-au sfătuit.

Marcu 8:15

Le-a dat în grijă și le-a spus: „Neîncetat, atenți să fiți: De-un aluat să vă păziți – De cel al Fariseilor

Luca 20:21

Astfel, iscoditorii Lui, Prinzând prilej, grabnic, s-au dus În fața Sa și-apoi, I-au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că drept, norodu-ai învățat Și că, nicicând, n-ai căutat A privi fața omului, Ci-l înveți, calea Domnului, În adevăr. Deci, Tu cum vezi

Luca 7:40

Atuncea, a luat Iisus, Cuvântul: „Simone” – a spus – „Doresc, ceva, să-ți povestesc.” Simon a zis: „Te urmăresc.”

Ioan 14:6

L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

Ioan 18:37

„Tu ești, însă, un Împărat. Așa e?” „Da” – a zis Iisus – „Sunt Împărat, precum ți-am spus. Eu, pentru-aceasta, sunt născut, Și am făcut tot ce-am făcut. De când, în lume, am venit, Despre-adevăr doar, am vorbit. Cine-i din adevăr, mereu, Va asculta, de glasul Meu.”

Ioan 7:18

Cel ce vorbește, de la sine, Va căuta doar slava lui; Dar Cel ce-o cată pe-a Celui Cari L-a trimis, a arătat Că El este adevărat Și că-n lăuntrul Său, nu poate, Ca să se afle strâmbătate.

2 Corinteni 2:17

Noi nu stricăm acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt – Așa după cum, bine știm, Că fac mulți alții – ci vorbim Cuvintele lui Dumnezeu – Din partea Lui – șezând mereu, În fața Sa, neîndoios. Astfel vorbim noi, în Hristos, Având, de fiecare dată – În piepturi – inima curată.”

2 Corinteni 4:2

Noi lepădat-am, fiecare, Acele meșteșuguri care Sunt rușinoase – negreșit – Și cari, ascunse, s-au vădit; Cu vicleșug, noi nu umblăm, Căci nu voim ca să stricăm, Cumva, Acel Cuvânt, pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Ci doar, prin adevăr, apoi, Vrednici ajuns-am a fi noi, Ca să putem, primiți, să fim, De orice cuget, când vorbim – În orice loc și orișicui – Șezând în fața Domnului.

2 Corinteni 5:16

Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.

Galateni 1:10

Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”

Galateni 2:6

Aceia care sunt, cumva, Socotiți drept a fi ceva – Oricine-ar fi, vreau ca să știe, Precum că nu îmi pasă mie, De nimenea, pentru că eu Știu că nu cată Dumnezeu, La fețele oamenilor, Ci doar la inimile lor – Că sunt de vază, pot să zic, Cum că nu mi-au adus nimic.

Deuteronom 33:9

Despre-a sa mamă și-al lui tată, Levi a zis astfel, odată: „Iată că eu nu i-am văzut!” Aceleași gânduri le-a avut Despre-ai să frați și negreșit, Vorbit-a precum a gândit: „Nu-mi sunteți cunoscuți voi, mie!” Iar de copii, n-a vrut să știe.” Căci ei păzesc al Tău Cuvânt, Precum și al Tău legământ.

1 Tesaloniceni 2:4

Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează.

Iacov 3:17

Iată, să știe-acum, oricine: Înțelepciunea care vine De sus – de la al nostru Tată – Este, întâi și-ntâi, curată. Ea, pașnică, s-a arătat, Blândă, ușor de-nduplecat, Plină – mereu – de îndurare. Ea, numai roade bune, are, Căci este fără părtinire Și nefățarnică, din fire.

1 Ioan 5:20

Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.