Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 21:5 - Biblia în versuri 2014

5 „Spuneți fiicei Sionului: „Iată că Împăratul tău, Călare pe măgarul Său – Pe mânzul măgăriței – vine, Blând, și se-apropie de tine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 „Spuneți-i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 „Spuneți fiicei Sionului: «Privește-ți Regele! El vine la tine blând și călare pe un măgar – pe un măgăruș –, pe ‘mânzul’ unei măgărițe.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 „Spuneți fiicei Siónului: «Iată regele tău vine la tine blând, așezat pe o măgăriță și pe un mânz, puiul unui animal de povară »”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Spuneţi fiicei Sionului: Iată, regele tău vine la tine, blând şi călare pe un asin, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 „Spuneți fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.’”

Onani mutuwo Koperani




Matei 21:5
39 Mawu Ofanana  

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.


David, atunci când l-a văzut, L-a întrebat: „Ce e cu tine? Ce vânt te-aduce, pe la mine?” Țiba răspunse: „Iată, eu Adus-am, pentru domnul meu, Acești măgari. Buni au să fie Să-i folosești la călărie. Pentru cei tineri, am adus Pâine și roade. Am mai pus Și un burduf de vin, s-aveți Vin, în pustie, ca să beți.”


David a cuvântat apoi: „Luați dar slujitori, cu voi. Pe Solomon să-l mai luați, Căci vreau ca să îl așezați Pe-al meu catâr. Când isprăviți, Către Ghihon, o să porniți


Iar toate carele avute, Au fost o mie patru sute. La doisprezece mii erau Toți călăreții ce-l slujeau. Multe cetăți a construit, Pe care-apoi le-a folosit Ca adăpost al carelor, Precum și-al călăreților. Chiar și-n Ierusalim erau Mulți călăreți cari îl slujeau.


S-aduc laude Domnului La porțile Sionului, Și să mă bucur, ne-ncetat, De mântuirea ce mi-ai dat.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!


Iată ceea ce a vestit Domnul, atunci când a vorbit S-audă tot pământul Lui: „Spuneți fiicei Sionului: „Iată, al tău Mântuitor Vine purtat pe-aripi de nor. Iată, cu El se află plata Și-n fața Lui merge răsplata.


Drept voievod al oilor. El le va paște-atunci, iar Eu Le voi fi Domn și Dumnezeu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!


Iar Robul Meu, David chemat, Are să fie împărat. El va domni peste popor, Căci fi-va un singur păstor. Poruncile au să-Mi păzească, Iar legea au să Mi-o-mplinească.


Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Are să facă Israel. Acel care-a ieșit din el – Care, din Iacov, S-a-nălțat – Domnește ca un împărat, Căci este un stăpânitor. Va prinde orice muritor Cari, din cetăți, va fi scăpat.”


Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară


Că, de curând, vi s-a născut Un Împărat. Noi I-am văzut Steaua, lucind în Răsărit. Și iată-ne că am venit Să ne-nchinăm în fața Lui – În fața Împăratului Iudeilor. Deci, vrem să știm, Unde putem să Îl găsim!”


„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”


Cei doi plecară, iar apoi, Împlinind totul, înapoi, Cu măgăruși-au revenit, Precum Iisus le-a poruncit.


A început de-a povestit, De prin Scripturi, și-a tălmăcit – Chiar de la Moise începând Și până la proroci mergând – Tot ce se referea la El.


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” –


Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.


Sunt numeroși ai săi copii, Căci avea patruzeci de fii Precum și treizeci de nepoți, Fiind la șaptezeci, de toți. Aceștia – pentru călărit – Mânji din măgari au folosit. Opt ani, a fost judecător Peste-al lui Israel popor.


Aceia care – dintre voi – Pe măgărițe albe-apoi, Încălecați, și voi cei care Vă odihniți stând pe covoare, Precum și cei care acum Sunteți, la acest ceas, pe drum Și-a voastră cale o urmați, Neîncetat, toți să cântați!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa