Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 20:30 - Biblia în versuri 2014

30 Doi orbi ședeau lângă șosea. Auzind tot ce se vorbea Despre Iisus, s-au pregătit, Iar când Acesta a venit Și când prin fața lor, apoi, Trecut-a, „Ai milă de noi, Fiu al lui David!” – au strigat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând: ‒ Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Erau (acolo) doi orbi care stăteau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Și iată, doi orbi stăteau pe marginea drumului. Și, auzind că trece Isus, au strigat: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui Davíd!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Și doi orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

Onani mutuwo Koperani




Matei 20:30
21 Mawu Ofanana  

La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Surzii de-auz vor avea parte, Pentru cuvintele din carte. Orbii vor fi tămăduiți; Din neguri, fi-vor izbăviți Pentru că și ei vor putea, În vremea ‘ceea, a vedea.


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


„Voi, surzilor, să auziți, Iar voi, orbilor, să priviți!


Ca niște orbi, noi bâjbâim Pe lângă zid. Ne poticnim – Asemeni celui cari ochi n-are – Chiar ziua, în amiaza mare, De parcă noaptea ne-nconjoară. Ca morții suntem, bunăoară, Printre toți cei care trăiesc Și plini de viață se vădesc.


Ieșit-a și, de semănat, Cu mare zor, s-a apucat. Sămânță aruncând grăbit, Câteva boabe-au nimerit Pe drum. Păsări, le-au observat Și au venit de le-au mâncat.


La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.”


Deși mulțimea i-a certat, Ei au strigat, necontenit,


Vreo câțiva orbi și șchiopi, apoi, La El, în Templu, au intrat. Iisus, pe toți, i-a vindecat.


Cei cari ‘naintea Lui s-au dus, Precum și cei care veneau, În urma Sa, mereu strigau: „Osana, al lui David Fiu! Slavă lui Dumnezeu Cel viu! Osana, binecuvântat E Cel ce ni s-a arătat, Care-n Numele Domnului Sosește-acum. Osana Lui! Osana! Slava Celui Sfânt, În ceruri cari prea-nalte sânt!”


Și-a zis: „Ce credeți, de Hristos? Al cui Fiu poate El să fie?” „E al lui David, doar se știe! Faptul acesta-i cunoscut!”


Din Ierihon, când a ieșit Iisus – de gloată însoțit – Văzu un orb – un cerșetor – Cerând pomană tuturor. El se chemase Bartimeu Și era fiul lui Timeu.


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


Că-n acel timp, a vindecat Iisus, pe mulți bolnavi, veniți La El, fiind tămăduiți Toți cei ce-n chinuri se zbăteau, Toți cei ce duhuri rele-aveau; Orbii, vederea, și-au primit, Iar muților le-a revenit


David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa