Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 20:2 - Biblia în versuri 2014

2 Cu câte-un leu s-a învoit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Și, după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar pe zi, i-a trimis în via lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 A stabilit prin negociere cu muncitorii ca plata pentru o zi de muncă să fie de un dinar. Apoi i-a trimis la vie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinár pe zi, i-a trimis în via lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie.

Onani mutuwo Koperani




Matei 20:2
24 Mawu Ofanana  

De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.


Opt ani făcuse Iosia De când în Iuda-mpărățea, Atuncea când s-a apucat, Pe Domnul, de L-a căutat, Iar când ajunse – la domnie – De doisprezece ani să fie, A început și-a curățit Țara lui Iuda. A zdrobit Toate-nălțimile aflate În țară și-n a lui cetate. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor, Ce sunt ai Astarteelor.


Ascultă dar, îndemnul meu: Să-ți amintești de Dumnezeu, În anii tăi de tinerețe, Până n-ajungi la bătrânețe Când, apăsat de anii grei, Vei spune: „N-am plăcere-n ei”.


De datorie. A ieșit Robul afară, și-a-ntâlnit Pe un tovarăș, ce avea O sută, doar, de lei, să-i dea. Când l-a văzut, s-a repezit, L-a prins de gât și i-a vorbit, Strigându-i amenințător: „Plătește-mi ce îmi ești dator!”


„Împărăție cerului E-asemeni gospodarului, Care, în grabă, a ieșit, De dimineață, de-a tocmit Oameni, la lucru, ca să vie Și să lucreze-n a sa vie.


„Nu te-ai tocmit tu, cu un leu?”– Stăpânul, unuia, i-a zis. „Ți-am dăruit leul promis, Deci, nu-ți fac nedreptate, ție.


Cu lucrătorii. A ieșit Și pe la trei, de s-a uitat Prin târg. Atunci, a observat Alți lucrători, degeaba stând.


Cei de la ora unsprezece, Și-au luat plata și, să plece La casa lor, s-au pregătit.


Fățarnicilor ce sunteți, Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți?


„Mare e secerișul, iar Puțini sunt lucrătorii dar.


Plătim sau nu, Cezarului?” Fățarnicul lor gând, ascuns, Iisus, îndată, l-a pătruns, Și-a întrebat: „De ce veniți, La Mine, să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban!”, El le-a mai spus,


Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.


În zori, Samariteanu-acel, Hangiului, i-a dăruit Doi lei și, astfel, i-a vorbit: „Pe acest om, să-l îngrijești, Iar tot ceea ce cheltuiești, Cu el, înseamnă-ți, căci, apoi, Îți voi plăti, când vin ‘napoi.”


Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat!


Știi bine, Sfintele Scripturi, Încă din fragedă pruncie. Prin ele doar, poate să-ți vie Înțelepciunea cea prin care, Parte de mântuire, are Cel ce se-arată credincios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


Atunci, un glas s-a auzit, Dinspre făpturi, că a venit. Glasul ce-l auzisem eu, A zis așa: „Pentru un leu, E o măsură de grâu dată, Sau trei măsuri de orz sunt, iată. Însă ia seama: te îndemn, Să nu te-atingi de untdelemn Și nici de vin, căci negreșit – Ca să le vatămi – ești oprit!”


Copilul Samuel creștea Și-n fața Domnului slujea. Un mic efod, el a avut, Care era, din in, făcut.


Tânărul Samuel creștea Și-n fața Domnului ședea, Fiind plăcut de toți, mereu: De oameni și de Dumnezeu.


Tânărul Samuel slujea Lui Dumnezeu, căci el ședea Cu Eli, cu preotul Lui. Pe-atunci, cuvântul Domnului, De rare ori se auzea; Vedenii, de asemenea, Rare s-au dovedit și ele A fi, în vremurile-acele.


Domnul n-a încetat să vie La Silo, ca să-l întâlnească Pe Samuel și să-i vorbească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa