Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 20:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 zicând: «Aceștia care au venit ultimii, nu au lucrat decât o oră; și (totuși) au fost retribuiți la fel ca noi care am suportat greul muncii și canicula unei zile întregi!…»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i‑ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei și arșița».

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei.’

Onani mutuwo Koperani




Matei 20:12
20 Mawu Ofanana  

Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Voi ziceți: „Fără îndoială, Totul e numai osteneală!”, Iar după ce astfel vorbiți, Masa voi Mi-o disprețuiți” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Mi-ați dăruit ce-i de furat, Șchiop, sau beteag s-a arătat. Cu aste daruri, voi veniți Și vreți să Mi le dăruiți. Dar aș putea primi Eu, oare, Aceste daruri de mâncare, Din mâini de la al vost’ popor?”– A zis Domnul oștirilor.


Iată dar, ceea ce-ați zis voi: „Degeaba L-am slujit, mereu – Și Îl slujim – pe Dumnezeu, Căci dacă noi am împlinit Tot ceea ce ne-a poruncit Și triști în față-I am umblat, Ce am avut de câștigat?


După ce, banii, i-au primit, Au început ca să cârtească:


Când suflă, de la miazăzi, Vântul, gândiți: „În astă zi, Mare zăduf are să vie”, Și chiar așa are să fie.


Unde-i, acum, pricina care Laudă poate-aduce, oare? S-a dus, precum se înțelege. S-a dus; dar prin ce fel de lege? A faptelor? Nu-i cu putință! Prin legea dată de credință, Pentru că ea aduce tot Ceea ce faptele nu pot.


Deoarece, El e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu, Va socoti – după dorință – Neprihăniți, doar prin credință, Pe cei ce-s împrejur tăiați, Dar și pe cei ce-s netăiați. Deci astfel, orișice ființă, Neprihănită-i, prin credință.”


Până în clipa cea de față, Un chin, este a noastră viață: Din loc, în loc, colindăm noi, Neîncetat, desculți și goi, Fiind, de foame, încercați Și de al setei foc, uscați.


Prin ea se-arată, ne-ndoios, Că Neamurile moștenesc Cu noi, și că alcătuiesc Numai un singur trup apoi, Parte având, la fel ca noi, Pentru acea făgăduință Care se face prin credință, Așa precum fusese spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus, Prin Evanghelia Celui Sfânt,


Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa