6 «Dar tu, Betleeme, teritoriu al lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda, căci din tine va ieși un Conducător Care-l va păstori pe poporul Meu Israel»“.
6 «Tu, Betleem, nu ești deloc o zonă nesemnificativă din teritoriul (poporu)lui (numit) Iuda; pentru că din tine va proveni un Conducător care va îndruma și va ajuta poporul Meu, Israel.»”
6 «Și tu, Betleém, pământ al lui Iúda, nicidecum nu ești cea mai mică dintre cetățile de seamă ale lui Iúda; căci din tine va ieși stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israél»”.
6 Şi tu Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos între cetăţile lui Iuda căci din tine va ieşi Conducătorul care va păstori poporul Meu Israel.”
6 ‘Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.’”
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”
Iuda, puternic – negreșit – Printre-ai săi frați, s-a dovedit. Din el, în vremea ce-a urmat, Un domnitor s-a întrupat. Iosif e cel ce a avut Dreptul de cel dintâi născut.
El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”
Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.
Are să facă Israel. Acel care-a ieșit din el – Care, din Iacov, S-a-nălțat – Domnește ca un împărat, Căci este un stăpânitor. Va prinde orice muritor Cari, din cetăți, va fi scăpat.”
Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm
Și-a doua oară, l-a-ntrebat: „Simone, al lui Iona fiu, Mă iubești tu, voiesc să știu?” Petru s-a întristat și-a spus: „Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus, „Paște-Mi oițele!” – îi spuse.
El este Capul trupului Bisericii. Totul e-al Lui, Căci El este de la-nceput, El este Cel dintâi născut Dintre cei morți și-astfel, în toate, El are, doar, întâietate.
Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește.
Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”
El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.
Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”