Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 2:16 - Biblia în versuri 2014

16 Irod, de magi, s-a pomenit, S-a mâniat și-a poruncit Ca pruncii care se aflau În Betleem – care erau Băieți – de la doi ani în jos, Să fie omorâți. Hristos, Spera că va cădea atunci Ucis, odată cu-acei prunci.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înșelat de magi și a trimis oameni să omoare toți băieții de la vârsta de doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu timpul pe care-l aflase exact de la magi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Când a constatat că magii nu au respectat înțelegerea făcută cu el, Irod s-a mâniat și a ordonat omorârea tuturor băieților sub vârsta de doi ani care locuiau în Betleem și în jurul lui. El determinase această limită de vârstă în funcție de timpul precizat de magi cu privire la apariția stelei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Atunci Iród, văzând că că a fost înșelat de magi, s-a înfuriat și a trimis să fie uciși, în Betleém și în toate ținuturile sale, toți copiii de la doi ani în jos, după timpul precis pe care îl aflase de la magi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Irod însă, când a văzut că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să-i omoare pe toţi pruncii care aveau mai puţin de doi ani şi care erau în Betleem şi împrejurimi, după timpul pe care-l aflase de la magi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Atunci, Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

Onani mutuwo Koperani




Matei 2:16
21 Mawu Ofanana  

Chemă, țipând în gura mare, Pe slujitorii ei, și-a spus: „Vedeți pe cine a adus, În casa mea, bărbatul meu? Pe Iosif, pe acest Evreu! A vrut să-și bată joc de mine, Căci i-am făcut atâta bine! A jinduit acest mișel,


Omul, abia cât a intrat În casă, că l-a și luat, Nevasta sa, iute-n primire. Răstindu-se, i-a dat de știre De ceea ce s-a petrecut, În lipsa lui: „Evreu-a vrut – Doar ca să-și bată joc de tine! – Ca să se culce-acum, cu mine!


Mânia lor deci, blestemată Să fie, căci e prea turbată! Furia lor, de-asemenea – E prea sălbatică, și ea. În Iacov fi-vor împărțiți, Și în Israel risipiți.


Când Hazael l-a întrebat, „Oare de ce te-ai întristat? Pentru ce plânge domnul meu?”, El zise: „Pentru că știu eu, Cât rău va face Hazael, Copiilor lui Israel. Ai să zdrobești prorocii lor, Foc o să pui cetăților, Iar mamele însărcinate, De tine fi-vor spintecate


Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!


Precum un leu, răcnind furios – Sau urs flămând și fioros – Așa-i cel rău, stăpânitor Peste-al săracilor popor.


Omul – cu cugetu-ncărcat De sângele ce l-a vărsat – Fuge spre groapă, s-o găsească. Lăsați-l! Nimeni, nu-l oprească!


Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.


Picioarele lor se zoresc Spre răutăți și se grăbesc Să verse sânge ne-ntinat, Iar gândul lor s-a arătat A fi, mereu, nelegiuit. Pe al lor drum, s-au însoțit Prăpădul și cu nimicirea.


Când Nebucadențar aflase Lucrul acest, se mâniase Și-n urmă-apoi, plin de urgie, A poruncit ca să îi fie Aduși în față, de îndat’, Cel ce era Șadrac chemat, Meșac, precum și-acela care Drept Abed-Nego, nume, are. Îndată, slujitorii lui, În fața împăratului, Înfățișară pe cei trei,


O zarvă o să se stârnească, Poporul ca să ți-l lovească. Cetățile tale-ntărite, Atuncea, fi-vor nimicite, Căci o să fie-atunci, la fel, Precum la Șalman-Bet-Arbel, Când mama a căzut zdrobită, Fiind de-ai ei prunci însoțită.


Balaam, îndată, i-a răspuns: „Iată-mă dar, că am ajuns Ca tu să îți bați joc de mine. Îți spun că ar fi vai de tine Dacă o sabie-aș avea, Fiindcă-ndată, te-aș tăia Și te-aș ucide, negreșit, Pentru că m-ai batjocorit.”


Balac se-aprinse de mânie, Când pe Balaam, l-a auzit. Bătând din palme, i-a vorbit: „Ca să îi blestemi, te-am chemat, Dar tu i-ai binecuvântat, De trei ori, pe vrăjmașii mei!


Când S-a născut, în vremea ‘ceea, În Betleemul din Iudeea, Iisus, Irod a-mpărățit Peste Israel. Au venit La el – deci la Ierusalim – Din est, trei magi și i-au spus: „Știm


Omorul ce s-a-nfăptuit, Din al său ordin, a-mplinit Ce Ieremia-a zis: „Ia seama!


Irod, în taină, i-a chemat Pe magi, și-ntocmai a aflat Vremea când steaua s-a văzut – Deci, când Hristosul S-a născut.


Cu coada, după el, trăgea A treia parte dintre stele, Și, pe pământ – stelele-acele – În urmă, el le-a aruncat. Apoi, balaurul a stat În fața celei ce avea Să nască, pentru că voia Să îi înghită pruncul care, Trebuia-n lume, a apare.


Cum că femeia s-a-mbătat, De tot sângele sfinților, Precum și-al mucenicilor Care trăit-au pe pământ Și cari, ai lui Iisus doar, sânt. Când am văzut-o, m-am mirat,


Dalila-n urmă i-a vorbit: „Vezi ce-ai făcut? M-ai păcălit! Mereu, îți bați doar joc de mine, Căci nu îmi spui, de unde vine A ta putere, nicidecum. Te rog să îmi areți acum, În ce fel poți fi-nlănțuit, Să nu mai fii nebiruit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa