Matei 2:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ După ce magii au plecat, Un înger i s-a arătat, În vis, lui Iosif: „Scoală-te! Ia Pruncul și pogoară-te Spre țarina Egiptului. Mergi cu Maria, mama Lui, Și-acolo, voi să așteptați – Până când fi-veți înștiințați – Căci împăratul, de gând are, Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ După ce au plecat ei, iată că un înger al Domnului i se arată în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Copilașul și pe mama Lui și fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îți voi spune eu, căci Irod va căuta Copilașul ca să-L omoare“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ După ce au plecat ei, lui Iosif i-a apărut în vis un înger al lui Iahve, zicându-i: „Du-te în Egipt împreună cu Copilul și cu mama Lui. Să rămâi acolo până îți voi spune să revii; pentru că Irod va căuta Copilul ca să Îl omoare.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosíf, zicând: „Sculându-te, ia copilul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune, pentru că Iród are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ După plecarea lor un înger al Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis şi i-a zis: „Scoală-te, ia pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi stai acolo până îţi voi spune eu, fiindcă Irod va căuta pruncul ca să-L ucidă.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare.”

Matei 2:13 Mawu Ofanana

1 Regi 11:17

Hadad, atuncea, a fugit, Căci el fusese sprijinit De slugile ce le-a avut Al său părinte. A trecut Iute-n Egipt și a scăpat. Hadad era încă băiat,

1 Regi 3:5

La Gabaon, Domnu-a venit Și într-un vis, El i-a vorbit: „Cere-Mi, acum, tot ce dorești, Căci negreșit, ai să primești.”

Iov 33:15

Prin vise, prin vederi de noapte Ajung la noi ale Lui șoapte, Când omul e întins în pat Și-n somn adânc e cufundat.

Iov 33:17

Învățături, căci ne ferește, În felu-acesta, de mândrie. Iată dar cum Dumnezeu știe Să ne abată de la rău, Cum sufletul omului Său,

Exodul 1:22

Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”

Matei 1:20

Pe când la aste se gândea, Un înger îi veni, în vis – Trimis de Domnul – și i-a zis: „Să nu te temi să-ți iei soția! Ia-o la tine pe Maria, Căci ce, în ea, s-a zămislit, E de la Duhul Sfânt venit.

Matei 10:23

Atunci când veți fi prigoniți, Într-o cetate, să fugiți În alta. N-o să apucați, Cetățile, să le umblați, În Israel, când va veni Timpul pentru a reveni Al omului Fiu, pe pământ.

Matei 2:12

În urmă, Domnul i-a-nștiințat, În vis, și s-au înapoiat Pe un alt drum, în țara lor, Făr’ a-l vesti pe domnitor.

Matei 2:14

Iosif, atuncea, s-a sculat Și-n noaptea ‘ceea a plecat – Cu Pruncul și cu mama Lui – Spre granița Egiptului.

Matei 2:16

Irod, de magi, s-a pomenit, S-a mâniat și-a poruncit Ca pruncii care se aflau În Betleem – care erau Băieți – de la doi ani în jos, Să fie omorâți. Hristos, Spera că va cădea atunci Ucis, odată cu-acei prunci.

Matei 2:22

Dar când află că în Iudeea Împărățea, pe vremea ‘ceea, Al lui Irod fiu – Arhelau – El, cu ai săi, atuncea s-au Întors – căci fost-a prevenit – Și-n Galileea-au poposit.

Fapte 10:22

„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”

Fapte 10:7

Când îngerul a dispărut, Corneliu-ndată a făcut Precum îi spuse. A chemat Doi slujitori și un soldat, Care erau în casa lui. Le spuse cum al Domnului Înger, în casă, i-a venit Și cum, apoi, i-a deslușit

Fapte 12:11

Petru, mirat, în acel ceas De noapte, singur a rămas, Căci îngerul l-a părăsit. În fire, când și-a revenit, A zis: „Văd, cu adevărat, Cum – printr-un înger – m-a scăpat Al nostru Domn și Dumnezeu, Din mâna neamul Iudeu. Doar El, din brațul cel cumplit Al lui Irod, m-a izbăvit.”

Fapte 12:7

Temnița fost-a luminată, De-un înger. Petru s-a trezit, Când îngerul l-a înghiontit, În coaste, și a cuvântat: „Te scoală, iute!” De îndat’, A deschis ochii și-a văzut Că lanțurile i-au căzut.

Fapte 16:36

Și-a zis, lui Pavel, imediat, Ce ordine, a căpătat: „Iată că liberi, voi sunteți! Plecați în pace, unde vreți, Căci dregătorii v-au iertat Și, libertatea, v-au redat.”

Fapte 5:19

Al Domnului, trimis din cer, În miez de noaptea, a deschis Ușa, la temniță, și-a zis

Fapte 7:19

Pe-al nostru neam. A uneltit, În contra lui, și-a chinuit Pe-ai noști’ părinți atât de tare, Încât acești-au fost în stare Ca, pruncii, să își părăsească, Să-i lepede, să nu trăiască.”

Iosua 3:13

Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”

Iosua 3:17

Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.

Iosua 4:10

Preoții care au cărat Chivotul, în Iordan au stat Până când fost-au împlinite Poruncile ce-au fost primite De Iosua, pentru ai lui, Date din partea Domnului, Așa precum îi poruncise Și Moise-atunci când îi vorbise. Întreg poporul a pornit, Trecând peste Iordan, grăbit.

Iosua 4:18

Iar ei, îndată, au plecat. Când preoții care-au cărat Chivotul legământului, Din albia Iordanului, Pe a ei margine-au pășit, Apele toate-au revenit, Așa cum fost-au la-nceput, Și peste maluri au trecut.

Revelația 12:14

Dar ea avea ca să primească Două aripi – pe cele care Le-a avut vulturul cel mare – Ca să se ducă, în pustie, Hrănită-acolo ca să fie, Exact trei vremi și jumătate. A stat dar, în singurătate, Departe de puterea lui Și de furia șarpelui.

Revelația 12:4

Cu coada, după el, trăgea A treia parte dintre stele, Și, pe pământ – stelele-acele – În urmă, el le-a aruncat. Apoi, balaurul a stat În fața celei ce avea Să nască, pentru că voia Să îi înghită pruncul care, Trebuia-n lume, a apare.

Revelația 12:6

Femeia-n urmă a fugit, Să se ascundă, în pustie, Pentru a fi, timp de o mie Și două sute și șaizeci De zile-adăpostită. Deci, În locu-anume pregătit De Dumnezeu, ea a venit, Unde – în vremea amintită – A trebuit a fi hrănită.