Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 19:9 - Biblia în versuri 2014

9 Eu zic: cel cari și-a părăsit Nevasta, fără vreo pricină, Fără ai fi găsit vreo vină Referitoare la curvie, Îi dă prilej de preacurvie; Iar el – de-asemenea – curvește, Dacă, cu alta, se-nsoțește. Acel care s-a însurat Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de preacurvie, și se căsătorește cu alta comite adulter.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Eu vă spun că oricine își abandonează soția – cu excepția cazului în care ea are relații sexuale în afara căsătoriei – și ia pe alta ca soție, comite adulter. Și cine ia ca soție pe cea abandonată de bărbat, comite adulter.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Dar eu vă spun: cine își lasă femeia, în afară de desfrânare, și se căsătorește cu alta comite adulter”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Eu însă vă spun că oricine divorţează de soţie, în afara unei vini de adulter, şi îşi ia altă soţie devine adulter; iar cine ia de soţie pe cea divorţată de soţul ei, de asemenea devine adulter.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 19:9
18 Mawu Ofanana  

Lui Dumnezeu nu I-a plăcut. Pe împărat, S-a mâniat Și noaptea-n vis S-a arătat, Spunându-i lui Abimelec: „Iată, din viață-am să te trec, Din pricina femeii care Tu ai luat-o. Știi tu oare, Că este a altui bărbat?”


Ioram, în țară, a făcut Și înălțimi, căci a crezut Că este bine. În ăst fel, Trase-n curvie, după el, Poporul care se vădea Că la Ierusalim ședea, Iar totodată – negreșit – Pe Iuda el l-a amăgit.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


Însă mai mult te încredeai În frumusețea ce-o aveai Și ai curvit fără-ncetare, La umbra numelui tău mare. Curviile ți-ai revărsat, Pentru că tuturor te-ai dat.


Spre Canaan ți-ai îndreptat Curviile și ai pătruns Pân’ la Haldei, însă de-ajuns Tot nu ți-a fost; n-ai încetat, Pentru că nu te-ai săturat.


Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!


„Dacă ăst lucru stă așa, Cu omul și cu soața sa, Mai de folos nu este, oare, Ca el să nu se mai însoare?” – Discipolii atunci au spus.


Iisus privi-ngăduitor: „Din pricina inimilor Voastre, care s-au împietrit. Iată de ce a-ngăduit Moise, ca să vă părăsiți Nevestele. Însă, să știți: N-a fost așa de la-nceput, Ci pentru voi doar, s-a făcut Aceasta, căci v-ați rătăcit.


Dar ascultați-Mă pe Mine, Căci Eu vă spun că, orișicine, Soția, o să-și părăsească, Îi dă prilej să preacurvească. Încă ceva, vreau să se știe: Din pricină de preacurvie, Poți să îți lași a ta femeie. Însă, cel care o s-o ieie Pe cea lăsată de bărbat, A preacurvit – deci e păcat.”


Cel ce nevasta-și părăsește – Și ia pe alta – preacurvește. Acela care s-a-nsurat, Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.”


„În toate părțile, se știe, Cum că, la voi, este curvie. Și încă o curvie care, Nici la păgânele popoare, Iată, că nu se pomenește. Știu că la voi, unul trăiește Chiar cu femeia cea pe care, De soață, tatăl său o are.


Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Neîncetat, de către Lege, Cât va trăi el – se-nțelege. Apoi – când soțul i-a murit – E liberă și – negreșit – Poate să se mărite iară, Însă, în Domnul, nu afară.


Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa