7 „Așa o fi” – au zis ei iar – „Însă, ne spune atunci dar, Oare de ce Moise a zis Cum că bărbatul, un înscris – O carte, spre a lumii știre – Soaței, să-i dea, la despărțire?”
„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.
„Căci despărțirea Îmi e Mie, Urâtă, în căsătorie!” – Domnul a zis, Cel cari mereu, În Israel, e Dumnezeu. „Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie, Aceia cari cu silnicie Și-acoperă straiele lor” – A zis Domnul oștirilor. „Seamă luați și vă păziți! Necredincioși, voi să nu fiți!”
Iisus privi-ngăduitor: „Din pricina inimilor Voastre, care s-au împietrit. Iată de ce a-ngăduit Moise, ca să vă părăsiți Nevestele. Însă, să știți: N-a fost așa de la-nceput, Ci pentru voi doar, s-a făcut Aceasta, căci v-ați rătăcit.
„Ba da, căci noi le știm pe toate! Moise a zis că soțul poate, Soția, să își părăsească, Dar, mai întâi, să-i dăruiască O carte, pentru despărțire – Deci, un înscris, spre-a lumii știre.”