Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 19:21 - Biblia în versuri 2014

21 „De vrei să fii desăvârșit” – A zis Iisus, și l-a privit Adânc în ochi – „vinde ce ai, Și-apoi, tot, la săraci, să dai; Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! Asta poți face, pentru tine. Pe urmă, vino după Mine!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Isus i-a spus: ‒ Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să faci ce mai trebuie făcut (în cazul tău), du-te mai întâi și vinde ce ai (ca avere). Dă săracilor banii pe care îi vei obține (din această vânzare); și astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi, vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer, [apoi] vino și urmează-mă!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, I-a zis Iisus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 19:21
31 Mawu Ofanana  

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui.


În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.


Acum privește-l așadar, Pe cel care s-a arătat A fi un om neprihănit, În care nu e viclenie: Moștenitori a dobândit Și pace are, pe vecie.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că


„Pe-acestea, eu le-am împlinit Din tinerețe. Le-am păzit, Dar vreau să știu ce-mi mai lipsește”, Tânărul spuse, „Deci, vorbește!”


Când tânărul a auzit Aceste vorbe, a-mpietrit Și tare s-a mai întristat, Căci el era foarte bogat.


„Atunci, când Fiul omului, Încununat de slava Lui, Va sta pe tronu-I de domnie, Și vouă are să vă fie – Vouă, celor ce Mă urmați – Date – pe ele ca să stați – Douășpe’ jilțuri de domnie, Ca fiecare seminție – Din Israel – s-o judecați, Pe aste jilțuri așezați.


„Haideți cu Mine! Și-o să fiți Pescari de oameni. Hai, veniți!”


Voi fiți însă precum e El, Al vostru Tată. Deci să fiți Asemeni Lui: neprihăniți!”


„Tu vin-o după Mine, iar Pe morți, îi lasă morților: Cei morți, îngroape-și morții lor.”


Iisus, apoi, i-a părăsit. În drumul Său, a întâlnit Un om, la vamă așezat, Care, Matei, a fost chemat. „Urmează-Mă!” – i-a poruncit Iisus, de-ndat’ ce l-a zărit. Omul acela s-a sculat Și pe-a Sa urmă a plecat.


Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”


Când, de la mare, a plecat, Pe lângă vamă, a trecut. Acolo, vameș, l-a văzut Pe Levi, fiul lui Alfeu. „Urmează-Mă-ți poruncesc Eu!” – A zis Iisus. El s-a sculat Și-apoi, pe Domnul, L-a urmat.


Apoi, El, ucenicilor Și, de asemeni, tuturor Celor prezenți, le-a spus: „De vrea Oricine, ca pe urma Mea, Să meargă, renunțe la Sine, Să își ia crucea, și pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că, Oricine-i cel ce încearcă


Vă vindeți tot! Pomană dați! Apoi, pungi noi, să căutați, Care, nicicând, nu se-nvechesc Și, pe vecie, dăinuiesc. Aceasta-i ceea ce vă cer; Comoara voastră e, în cer: De hoți, nu poate fi furată Și nici de molie mâncată.


Acuma, revenind la noi, Exact la fel, este cu voi: Cel care nu leapădă toate, Să-Mi fie ucenic, nu poate!


Un sfat, acuma, să vă dau: Cu-averi nedrepte, voi să știți, Prieteni, să vă dobândiți, Care, să vă primească-apoi, În corturi veșnice, când voi, Răpiți – de moarte – o să fiți.


Iisus a mai adăugat, După ce țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit: Du-te de vinde tot ce ai Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile – atât îi cer! Când n-ai nimic a te mai ține Încătușat, hai după Mine!”


Apoi, afară a ieșit Iisus; la vamă, a-ntâlnit Un om, cari Levi s-a chemat. „Hai după Mine” – l-a-ndemnat, Pe vameșul acel, Iisus.


Un ucenic nu-i mai presus Ca-nvățătorul lui, v-am spus. Dar ucenicul ce-a trudit – Și a ajuns desăvârșit – E ca învățătorul său.


Iisus, Marele-nvățător, Vorbit-a, astfel, tuturor: „Cel care-i hotărât și vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, atunci, de sine, Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că,


Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


Mulți dintre ei – ogoarele; Alți-și vindeau averile, Iar banii erau împărțiți, După nevoi; și nelipsiți,


Într-adevăr, știu că apoi, Milă-ați putut să arătați, Celor ce sunt întemnițați Și bucuroși voi ați privit Atuncea când vi s-au răpit Averile ce le-ați avut, Ca unii care ați știut Că-n ceruri are să vă fie Dată, în dar, o avuție – Mai bună – care se vădește Că pe vecie dăinuiește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa