Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 19:16 - Biblia în versuri 2014

16 Un om veni lângă Iisus Și cu sfială multă-a spus: „Învățătorule, socot, Să te întreb: ce „bine” pot Să fac, spre a putea obține Veșnica viață, pentru mine?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Și iată că un om, apropiindu-se de Isus, a zis: ‒ Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om care I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața eternă?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Și iată că a venit un om la el și i-a zis: „Învățătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viața veșnică?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Atunci s-a apropiat de Iisus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?”

Onani mutuwo Koperani




Matei 19:16
32 Mawu Ofanana  

Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.


Copiii sau apropiat, Iar El i-a binecuvântat.


Discipolilor Săi, le-a spus: „La oameni, ce-i cu neputință, La Dumnezeu e cu putință.”


Acel om care va lăsa Pe tatăl sau pe mama sa, Sau frați, sau case, sau surori, Neveste, holde, sau feciori – Pentru-al Meu Nume – însutit Are să fie răsplătit, Iar viața lui vremelnică, Schimbată-n viață veșnică.


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Veșnică viață, le dau Eu Și astfel, vor trăi mereu. Nu le va smulge nimenea, Nicicând, de-aici, din mâna Mea.


Cel care, viața, își iubește, O să și-o piardă; dar cel care Viața-și urăște-n lume, are S-o capete, căci va să-i fie, Viața, dată, pe veșnicie.


Ca toți, care-n Numele Lui, Vor crede, viață, să primească Și-n veșnicie, să trăiască.


Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”


Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!


Adevărat vă zic, căci cine Are încredere, în Mine, Va avea viață, tot mereu,


Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!


I-a scos afar’ și i-a-ntrebat: „Ce pot să fac? Ce-am de-mplinit, Ca și eu să fiu mântuit?”


Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.


Căci după cum acest păcat A stăpânit și moarte-a dat, O să supună toată firea Și harul, dând neprihănirea Cari, viață – veșnic – a adus, Prin Domnul nost’ Hristos Iisus.”


Dar, îndurare-am dobândit, Ca astfel, să-și arate-n mine – Iisus – acuma, cel mai bine, Îndelungata Lui răbdare, Drept pildă pentru toți cei care Veni-vor ca să creadă-n El, Pentru a dobândi, astfel, Veșnica viață, arătată, Care, în urmă, va fi dată.


Puterile, ți le adună Și luptă-te lupta cea bună, Care se poartă prin credință Și îți aduce biruință. Apucă viața, frățioare – Cea veșnică, nepieritoare – La care, tu ai fost chemat Și, pentru care, ai lăsat, Față de martori – cum se știe – Acea frumoasă mărturie.


Căci doar așa, li se adună, În urmă, o comoară bună, Prin care-n vremea viitoare, Viață primesc, nepieritoare.


Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,


Astfel, odată socotiți, Prin harul Său, neprihăniți, Plini de nădejde suntem noi, Că moștenim viața de-apoi, Iar viața cea vremelnică Se-mbracă-n viață veșnică.


Căci viața – daru-acesta sfânt – Acuma, fost-a arătată, Iar noi, care-am văzut-o, iată Că despre ea, mărturisim Și, tuturora, vă vestim De viața veșnică, aflată, La Tatăl – nouă – arătată;


El, iată, ne-a făgăduit Veșnica viață, negreșit.


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa