Matei 18:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ De datorie. A ieșit Robul afară, și-a-ntâlnit Pe un tovarăș, ce avea O sută, doar, de lei, să-i dea. Când l-a văzut, s-a repezit, L-a prins de gât și i-a vorbit, Strigându-i amenințător: „Plătește-mi ce îmi ești dator!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁸ După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Când a plecat de la stăpân, sclavul a întâlnit pe unul dintre colegii lui de slujbă care îi era dator o sută de dinari. L-a prins și îl strângea de gât, zicând: «Restituie datoria pe care o ai față de mine!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Dar ieșind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinári. Înșfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁸ Dar slujitorul, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’

Matei 18:28 Mawu Ofanana

Neemia 10:31

De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.

Neemia 5:7

Și i-am mustrat pe-aceia cari Se dovedeau a fi mai mari. M-am dus la ei și le-am vorbit: „Dar nu cumva, v-ați pomenit Ca împrumuturi să le dați – Cu camătă – la ai voști’ frați?” Mare mulțime strâns-am eu, Atunci, pe dată-n jurul meu

Proverbe 28:3

Săracul care asuprește Pe alții – mai nenorociți Decât e el, și-obijduiți – E ca o rupere de nor Care aduce-n viitor – În ziua veșnică de mâine – O lipsă groaznică de pâine.

Isaia 58:3

„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.

Езекиел 45:9

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Destul vă e, cârmuitori, Ai lui Israel domnitori! Cu silnicia, isprăviți Și cu răpirile sfârșiți! Faceți dreptate și cătați Doar drept, mereu, să judecați! Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Matei 18:27

Stăpânul s-a înduioșat Și-apoi, în urmă, l-a iertat

Matei 18:29

Datornicul s-a aruncat Jos, la pământ, și la rugat: „Mai lasă-mă, că-ți voi plăti!”

Matei 20:2

Cu câte-un leu s-a învoit,

Marcu 14:5

Puteam obține un preț mare, Pe mirul acestei femei – Chiar peste trei sute de lei – Iar suma, astfel adunată, La cei săraci, ar fi fost dată.”

Marcu 6:37

Iisus le-a zis: „Dați-le voi Ca să mănânce!” „Vrei, ca noi Să luăm pâine, pentru ei? Dar n-avem bani! Vreo câțiva lei – Cam două sute – de-ncercăm, Abia putem să adunăm!” – Răspuns I-a dat, pe loc, în cor, Tot grupul ucenicilor.

Luca 10:35

În zori, Samariteanu-acel, Hangiului, i-a dăruit Doi lei și, astfel, i-a vorbit: „Pe acest om, să-l îngrijești, Iar tot ceea ce cheltuiești, Cu el, înseamnă-ți, căci, apoi, Îți voi plăti, când vin ‘napoi.”

Luca 7:41

„Un cămătar avea, odată, Pe doi datornici, buni de plată. Unul, cincisute-i datora; Altul, cu cincizeci, îi era, Dator, acelui cămătar.

Ioan 6:7

Filip a zis, privind la ei: „Pâine, de două sute lei, De vom lua, la aste guri, N-ajunge – chiar de, firmituri, O să le dăm, la fiecare – Căci gloata este foarte mare.”

Deuteronom 15:2

Atenție! Iată cum ai, Astă iertare, să o dai: Când veți vesti poporului, Iertarea-n cinstea Domnului, Oricine-și va fi-mprumutat Aproapele, e obligat Ca să îl ierte – negreșit – De împrumutul dăruit. Să nu-i mai ceară, niciodată, Plata ce-i este datorată.