Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 18:23 - Biblia în versuri 2014

23 „Căci de aceea, cum v-am spus, A cerului Împărăție, Asemănată o să fie, Cu-n împărat, care-a venit Și cu-ai lui robi s-a socotit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a luat unele decizii cu privire la sclavii lui (datori).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 De aceea, împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 De aceea Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu slujitorii săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.

Onani mutuwo Koperani




Matei 18:23
17 Mawu Ofanana  

După ce-a tălmăcit, Iisus, Încă o pildă, le-a mai spus: „Împărăția cerului, Asemenea e omului, Care-n ogorul său, a pus Sămânță bună. El s-a dus, Când a sfârșit de semănat – Trudit fiind – și s-a culcat.


Iisus vorbea, mereu, ‘nainte, Și-a spus odată: „Țineți minte: Împărăția cerului E-asemenea grăuntelui Cel de muștar, ce-a fost luat De-un om, și-n urmă, semănat.


Când astă pildă a sfârșit, O alta le-a istorisit: „Împărăția cerului E-asemeni aluatului, Ce de-o femeie-a fost luat Și în făină-a fost lăsat – În trei măsuri – de a dospit Tot ce fusese plămădit.”


„Împărăția cerului E-asemenea năvodului Ce-a fost, în mare, aruncat. Mulți pești, în el, a adunat.


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


Unul din robi îi datora, În galbeni, zece mii. Era


„A cerului Împărăție, Iată că poate ca să fie Asemeni cu zece fecioare, Cari candele au fiecare. Când a fost timpul potrivit, Cu candele au ieșit, Toate, în calea mirelui – Deci, în întâmpinarea lui.


„A cerului Împărăție Asemănată o să fie, Cu un om care a plecat În altă țară. Și-a chemat Robii, și-apoi, le-a împărțit Averea sa. A dăruit,


Le-a spus așa: „Vă pocăiți! Veniți la calea Domnului! Împărăția cerului


De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.


Deci, fiecare dintre noi, Seamă are să dea, apoi – De sine însuși – Domnului, Când va ședea în fața Lui.”


De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa