Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Matei 17:27 - Biblia în versuri 2014

27 Din gura peștelui ce-l prinzi Întâi, o rublă. S-o întinzi Celui cu darea, pentru Mine Și-asemenea și pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Totuși, ca să nu-i facem să se împiedice, du-te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Dar ca să nu îi determinăm să păcătuiască, du-te la mare și prinde cu undița un pește. Apoi să îi deschizi gura și vei găsi în ea un stater. Cu această monedă să plătești taxa (Templului) pentru Mine și pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Totuși, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe țărmul mării, aruncă undița și ia primul pește care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

27 Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi, deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban. Ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani




Matei 17:27
27 Mawu Ofanana  

Când lucrul și l-a terminat, La oameni, Domnul S-a uitat, Spunând: „Creșteți, vă înmulțiți, Pământul să îl stăpâniți! Stăpâni să fiți pe peștii mării Și peste păsările zării – Pe tot ce e viețuitoare, Pe tot ce mișcă azi sub soare.


Tu, din pârâu, apă vei bea, Iar corbii, hrană, au să-ți dea, Pentru că Eu le-am poruncit Să te hrănească, negreșit.”


Și păsările cerului. Tu stăpânire i-ai mai dat Și peste pești-aflați în mare, Și-n mâna lui ai mai lăsat Tot ce-i pe-a apelor cărare.


Un pește mare-a pregătit Domnul, care l-a înghițit Pe Iona, când l-au aruncat În mare și trei zile-a stat – În bezna cea de nepătruns Din burta peștelui – ascuns.


Domnul, peștelui, i-a vorbit, Și-acesta a plecat grăbit, Pe Iona, de l-a aruncat Din al său pântec, pe uscat.


„De la străinii care vin În țara lor” – Petru a spus. „Deci fiii” – zise-atunci Iisus – „Scutiți sunt. Dar, ca nu cumva, Păcat să facă cineva, Din pricina noastră, te du La mare și de-acolo-adu,


Când cineva o să voiască Să-i facă să păcătuiască Pe-acești micuți, cari cred în Mine, Pentru acela e mai bine, De gât, să-i fie agățat Un bolovan, și aruncat


Acum, de mâna ta te face – Sau de piciorul nu-ți dă pace, Ducându-te înspre păcat – Le taie, ca să fii salvat. Mai bine șchiop și ciung în viață Și nu-ntreg în a morții față.


Dacă-ți aduce-un ochi necaz, Făcândute-n păcat să caz’, Să știi că este mult mai bine Să-l scoți, să-l lepezi de la tine. Mai de folos este să-ți piară Un mădular, decât să-ți moară Trupul, în al gheenei foc.


Ca să n-ajungi în acel loc – Când dreapta, cumva, ți-a scăpat, Făcându-te ca, în păcat, Să intri – tai-o! Astfel dar,


Când cineva o să voiască Să-i facă să păcătuiască Pe-acești micuți, cari cred în Mine, Pentru-acel om este mai bine, Un bolovan să-i fie prins, De gât și-apoi, în mare-mpins.


Când mâna ta, s-a întâmplat, Ca să te vâre în păcat, Taie-o! Căci este mult mai bine, Chiar ciung, în viață, pentru tine, Decât cu două mâini să cazi Și-n al gheenei foc să arzi,


Pentru acel, prin care vine Acest prilej, este mai bine, Un bolovan a-i fi legat, De gât, și-n mare, aruncat.


Iisus, știind că ei cârteau – Când vorbele Îi ascultau – A spus: „Oare, a Mea vorbire, Vă e prilej de poticnire?


E bine, carne – dacă vrei – Să nu mănânci, și să nu bei Nici vinuri, ci să te ferești Și, ne-ncetat, să te păzești De orice lucru care, rău, Este văzut, de frate’ tău, Fiind prilej de poticnire, Sau de cădere, ori slăbire.


De-aceea, dacă o mâncare, Pe unul din ai mei frați, are Să îl aducă, în păcat, Atuncea – carne – niciodat’, N-am să mănânc, să nu găsească Prilej, ca să păcătuiască.”


Acum, însă, vă rog, dragi frați, Ca bine seama să luați, La slobozenia arătată; Să nu faceți, din ea, vreodată – Pentru cei cari sunt slabi din fire – O pricină, de poticnire.


Necontenit, noi căutăm Ca, nimănui, să nu îi dăm Prilej de poticniri, vreodată, Pentru a nu fi defăimată A noastră slujbă, mai apoi.


Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa